Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Jocul
  2. Noapte liniștitã
  3. Unduiri
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Feminin
  6. Alb
  7. Disperare
  8. Vise
  9. Dragostea ta
  10. Sã mã sãruți
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Toamna iubirii
  13. Ma uit in largul marii caprui
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Peste tine
  16. Cu o secundã mai târziu
  17. Ai sã mã iubești?
  18. Epilog
  19. Patã de culoare
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii