Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Esti prea vie
  3. Sã mã sãruți
  4. Cautare
  5. Te iubesc
  6. Acolo unde se termina iubirea
  7. Licitație
  8. Nebãnuita neputințã
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Pedeapsa
  11. Întuneric
  12. Somnul de dinainte
  13. Sãrutul încrâncenat și singur
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Șoapte
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Am nevoie de tine
  18. Ruga
  19. Oarecum perfect
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii