Nasterea
Cu o miscare inceata isi ridica palaria de pe ochi pe crestet,apoi cu ochii mijiti ,mestecind o injuratura ,apuca sacul cu ambele miini si opintindu-se il aburca pe spate si o porni din nou la drum.Pasea incet prin praful gros de trei degete si asuda din plin pe sub camasa si asa naclaita.Soarele il batea de-a dreptul,desenind pe pamint o umbra scurta ce se termina putin mai departe de lungimea talpilor.Privit de departe cum mergea prin mijlocul cimpului ai fi crezut ca e un trunchi de copac ,vaduvit de crengi ,aparut pe neasteptate in goliciunea orizontului minjit undeva in spate de niste nori palizi care stricau perfectiunea cerului .Caldura crescuse de abia mai putea respira ,dar omul nostru ,cu stringeri de dinti si cu opinteli grozave isi tira trupul prin nemiscarea si uscaciunea cimpului nesfirsit si linistit.Sacul atirna destul de greu iar muschii spatelui si ai picioarelor incepura sa murmure de nemultumire transmitind membrelor un tremur ,la inceput abia perceptibil,dar pe masura ce timpul trecea ,din ce in ce mai puternic.
Cind pasul devenea prea sovaitor,omul punea greutatea jos de pe umeri si ametit de effort tragea in piept fierbinteala de aer ce-l infasura de jur in prejur si nesimtindu-se citusi de putin usurat se pravalea si el alaturi.Baga mina in sac si dupa ce cotrobaia citeva clipe scotea un fel de butelca de lut ars ca o plosca si scotindu-I dopul cu dintii galbeni si rari ,tragea o dusca ce-i inviora privirea si facea sa-i fremete narile ca unui pursinge la mirosul iepei.Hotarit ,baga dopul in lacasul lui si aruncind aproape plosa in sac,lasa palaria pe ochi si se lungea si el alaturi.Ba de vreo doua ori a si atipit un pic contopindu-se cu nemiscarea solului dar se trezea imediat cu un tresarit scurt,ca muscat de vreo dihanie zburatoaredin aceea ce suge singele caltorului care face greseala sa o stirneasca cu mirosul de sudoare.
Odata ,la un popas isi scoase camasa si raminind gol ,cu umerii sub soare ,rupse o fisie din poale si facind-o sul si-o strinse pe frunte pentru a nu mai lasa sudoarea izvorita dintre firele de par a-i intra in ochisi spre a stringe si intari cercul capului ca sa reziste la loviturilegrele ce veneau din interiorsi care ii provocau dureri mari ce-I intunecau privirea.
“E o nebunie,e o nebunie”gindea la fiecare pas,dar trupul neascultind indemnurile cuminti ce-i izvorau in cap ,se se lasa ademenit de o voce de ecou ce-i soptea persisitent si sonor in urechi “Inainte,inainte”.Ba la un moment dat ,sinistru si gol in singuratatea lui ii rasari in fata ,dintre ierburi si praf un morman de oase albe si luicioase ce-l lovira in priviri cu tinguiri amenintatoare de suflet mort si parasit.Scuipa in directia lor si lasindu-l in dreapta ,mari un pic cadenta pasilor departindu-se incet.Si-ar fi dorit din toata inima o farima de umbra prin care sa se tavaleasca si care sa-i apere trupul macar cit sa traga un pui de somn ,dar pe intinderea colbuita a cimpului nu se vedea nimic care sa-i satisfaca dorinta.Se opri si privi in zare tinjind.
“Ghinion” gindi omul si cu un oftata adinc isi puse iar in miscare picioarele .pas dupa pas ,sovaind si clatinindu-se ,cu gindul aiurea ,cu ochii pironiti in pamint si si sudoarea siroindu-i pe trup ,omul se deplasa aproape imimperceptibil spre un tel necunoscut.Faptul ca nu reusea sa-si ridice picioarele si sa paseasca mai ferm il facea sa ocoleasca cu greu bolovanii pe care ii intilnea in cale iar la un moment dat se impiedica si se pravali la pamint unde ramase intins si fara miscare pret de citeva minute.De furie nici nu putea sa miste iar in colturile ochilor se infiripara citeva lcrimi.Apoi incerca sa miste mina ce se prinsese sub sac dar greutatea acestuia era parca mult prea mare pentru muschii lui vlaguiti .Se incorda inca odata si izbuti sa clinteasca sacul ,nu mult ,doar cit sa-si retraga bratul ,apoi ramasa nemiscat.Praful i se lipise de fata obosita si ii pata infatisarea si asa schimonosita arderea neobosita a soarelui ,ii intra in gura ,dar limba lua si ea parte la revolta generala a membrelor si nici nu clinti pentru a scoate dintre dinti gustul salciu si statul .Doar un fir de saliva prinse a se rostogoli din coltul gurii pe fata spre pamint brazdind o dira mai intunecata la culoare .Desi era intins pe pe citiva bolovani iar bratul scos de sub sac statea nefiresc indoit ,o toropeala uscata si destul de neplacuta incepu sa urce dinspre picioare spre cap si-l cuprinse intr-o stringere molateca si calma ce reusi sa-l doboare intr-un tirziu desi in interiorul lui se dadaea o lupta acerba de impotrivire.Ochii se stinsera incet iar pleoapele se unira una de cealalta ,cu grija parca spre a nu-l deranja pe omul care deja adormise.
Cazuse in abisul somnului fara vreo speranta de a se trazi curind.Soarele necrutator o pornise spre a doua jumatate a boltii dar caldura inabusitoare nu se stingea ,continuind sa invaluie si sa inhibe orice alta forma de viata.Trupul celui cazut chiar si in somn nadusea din plin dar spre norocul lui nu mai era mult pina la lasarea serii care desi nu aducea putina racoare ,macar era o schimbare in peisaj.Dar asta nu-l ajuta prea mult.
Dormi greu si fara vise ,ba chiar intr-o nemiscare neobisnuita vreo citeva ore.Cind negura somnului se mai risipi din cap si gindurile incepura sa se infiripe din nou in lacasul lor cerebral,omul se trezi si desi era amortit pe de-a intregul ,era oricum mai odihnit.Se dezmetici din somn si cascind adinc se ridica cu greu in capul oaselor.Se intinse auzind cum ii piriie oasele,apoi se apleca dupa sac.
“Inca o noapte in pustitatea asta”gindi si cu un oftat apuca buza sacului .Il deschise si baga mina inauntru cotrobaind pret de citeva clipe.Scoase plosca si trase o dusca.
“Aproape ultima”isi zise scuturind usor recipientul.”In fond si la urma urmei sa fie ultima” si luind plosca cu hotarire dadu restul de lichid peste cap cu hotarire lasind racoarea sa-i umple trupul de o binecuvintata desfatare.”Gata si cu apa”si rizind aproape ,cu ochii sticlind de ura se incorda si arunca vasul cit putu de departe.Ii urmari traiectoria pret de citeva clipe apoi se intoarse.”In definitiv totul este inutil”.Arunca o privire si sacului “Degeaba il duc si pe asta….il duc doar asa ,ca sa nu zic ca sint cu miinile goale”.Brusc isi dadu seama ca nu-i foloseste la nimic.Il dusese pina acum doar din obisnuinta.”Cu el sau fara el ,tot degeaba”
Facu citva pasi.”Ar trebui sa schimb ceva…in interior”Simtea ca se misca tot universul.”Sa fie imposibil?”Ginduri ,intrebari si raspunsuri ii apareau in minte instantaneu.
“Nimic nu este imposibil.Totul e sa vrei cu adevarat iar gindurile si vietile lor pot deveni reale,se pot matrerializa din efemer in ceva palpabil.Totul e sa vrei” si uitind de toate si in primul rind de el o lua la fuga prin praful gros cu ochii mariti si cu dintii strinsi intr-o inclestare muta ,din ce in ce mai repede ,inainte,tot inainte.
Simtea in trup o energie noua ce-l stapinea progresiv,se amplifica si ii dadea puteri noi .Alerga cu pumnii strinsisi in baraba veche de citeva zile incepura a se prelinge lacrimi mari si grele.La un moment dat inchise ochii iar din strinsoarea pleoapelor izvorul umed se inteti,dar tot nu renunta.Pamintul se derula pe sub talpi tot mai repede iar omul se indeparta pe intinsul cimpului pe sub stelele ce abia aparusera ,inainte,inainte,tot inainte ,o fuga oarba si nesigura,inconstienta..
“Nu renunta,nu renunta…”
La un moment dat se impiedica de ceva sau poate chiar de pasii sai si se pravali la pamint,rostogolindu-se de citeva ori.Il ineca plinsul iar trupul se zbatea in praf ,cu ochii inchisi si stringind din dinti.Convulsiile ii stapineau fiinta,picioarele goale sa zbateau cu furie lovind puternic aerul stins,iar pumnii desfigurau un inamic inexistent.Durerea devni insuportabila ,cumplita iar sub scoarta vestejita a trupului inima se zbatea sa-i sparga pieptul .O arsura se intinse peste el inducindu-i o si mai mare durere.O taietura scurta si perfida ,arzatoare ii strabatu trupul.Apoi totul inceta.
De nicaieri ,din nefiinta se infiripa un gind care parca sopti:
“La revedere suflet nou.Precum ti-a fost ruga ,o pornesti din nou.A doua oara.Vei trai 76 de ani pamintesti,umani”
Iar omul nostru deschise ochii pentru a putea vedea cine i-a vorbit dar o lumina alba ,cruda si mata ii lovi retina in timp ce strigatul de multumire sau blestem i se opri in git devenind cu un icnet scurt un simplu plins de copil.
-Gata ,spuse doctorul.Minunat.Al treilea baiat pe ziua de azi,si lasind in mina instrumentel isi scoase manusile de cauciuc si aruncindu-le la gunoi parasi incaperea .
Cind pasul devenea prea sovaitor,omul punea greutatea jos de pe umeri si ametit de effort tragea in piept fierbinteala de aer ce-l infasura de jur in prejur si nesimtindu-se citusi de putin usurat se pravalea si el alaturi.Baga mina in sac si dupa ce cotrobaia citeva clipe scotea un fel de butelca de lut ars ca o plosca si scotindu-I dopul cu dintii galbeni si rari ,tragea o dusca ce-i inviora privirea si facea sa-i fremete narile ca unui pursinge la mirosul iepei.Hotarit ,baga dopul in lacasul lui si aruncind aproape plosa in sac,lasa palaria pe ochi si se lungea si el alaturi.Ba de vreo doua ori a si atipit un pic contopindu-se cu nemiscarea solului dar se trezea imediat cu un tresarit scurt,ca muscat de vreo dihanie zburatoaredin aceea ce suge singele caltorului care face greseala sa o stirneasca cu mirosul de sudoare.
Odata ,la un popas isi scoase camasa si raminind gol ,cu umerii sub soare ,rupse o fisie din poale si facind-o sul si-o strinse pe frunte pentru a nu mai lasa sudoarea izvorita dintre firele de par a-i intra in ochisi spre a stringe si intari cercul capului ca sa reziste la loviturilegrele ce veneau din interiorsi care ii provocau dureri mari ce-I intunecau privirea.
“E o nebunie,e o nebunie”gindea la fiecare pas,dar trupul neascultind indemnurile cuminti ce-i izvorau in cap ,se se lasa ademenit de o voce de ecou ce-i soptea persisitent si sonor in urechi “Inainte,inainte”.Ba la un moment dat ,sinistru si gol in singuratatea lui ii rasari in fata ,dintre ierburi si praf un morman de oase albe si luicioase ce-l lovira in priviri cu tinguiri amenintatoare de suflet mort si parasit.Scuipa in directia lor si lasindu-l in dreapta ,mari un pic cadenta pasilor departindu-se incet.Si-ar fi dorit din toata inima o farima de umbra prin care sa se tavaleasca si care sa-i apere trupul macar cit sa traga un pui de somn ,dar pe intinderea colbuita a cimpului nu se vedea nimic care sa-i satisfaca dorinta.Se opri si privi in zare tinjind.
“Ghinion” gindi omul si cu un oftata adinc isi puse iar in miscare picioarele .pas dupa pas ,sovaind si clatinindu-se ,cu gindul aiurea ,cu ochii pironiti in pamint si si sudoarea siroindu-i pe trup ,omul se deplasa aproape imimperceptibil spre un tel necunoscut.Faptul ca nu reusea sa-si ridice picioarele si sa paseasca mai ferm il facea sa ocoleasca cu greu bolovanii pe care ii intilnea in cale iar la un moment dat se impiedica si se pravali la pamint unde ramase intins si fara miscare pret de citeva minute.De furie nici nu putea sa miste iar in colturile ochilor se infiripara citeva lcrimi.Apoi incerca sa miste mina ce se prinsese sub sac dar greutatea acestuia era parca mult prea mare pentru muschii lui vlaguiti .Se incorda inca odata si izbuti sa clinteasca sacul ,nu mult ,doar cit sa-si retraga bratul ,apoi ramasa nemiscat.Praful i se lipise de fata obosita si ii pata infatisarea si asa schimonosita arderea neobosita a soarelui ,ii intra in gura ,dar limba lua si ea parte la revolta generala a membrelor si nici nu clinti pentru a scoate dintre dinti gustul salciu si statul .Doar un fir de saliva prinse a se rostogoli din coltul gurii pe fata spre pamint brazdind o dira mai intunecata la culoare .Desi era intins pe pe citiva bolovani iar bratul scos de sub sac statea nefiresc indoit ,o toropeala uscata si destul de neplacuta incepu sa urce dinspre picioare spre cap si-l cuprinse intr-o stringere molateca si calma ce reusi sa-l doboare intr-un tirziu desi in interiorul lui se dadaea o lupta acerba de impotrivire.Ochii se stinsera incet iar pleoapele se unira una de cealalta ,cu grija parca spre a nu-l deranja pe omul care deja adormise.
Cazuse in abisul somnului fara vreo speranta de a se trazi curind.Soarele necrutator o pornise spre a doua jumatate a boltii dar caldura inabusitoare nu se stingea ,continuind sa invaluie si sa inhibe orice alta forma de viata.Trupul celui cazut chiar si in somn nadusea din plin dar spre norocul lui nu mai era mult pina la lasarea serii care desi nu aducea putina racoare ,macar era o schimbare in peisaj.Dar asta nu-l ajuta prea mult.
Dormi greu si fara vise ,ba chiar intr-o nemiscare neobisnuita vreo citeva ore.Cind negura somnului se mai risipi din cap si gindurile incepura sa se infiripe din nou in lacasul lor cerebral,omul se trezi si desi era amortit pe de-a intregul ,era oricum mai odihnit.Se dezmetici din somn si cascind adinc se ridica cu greu in capul oaselor.Se intinse auzind cum ii piriie oasele,apoi se apleca dupa sac.
“Inca o noapte in pustitatea asta”gindi si cu un oftat apuca buza sacului .Il deschise si baga mina inauntru cotrobaind pret de citeva clipe.Scoase plosca si trase o dusca.
“Aproape ultima”isi zise scuturind usor recipientul.”In fond si la urma urmei sa fie ultima” si luind plosca cu hotarire dadu restul de lichid peste cap cu hotarire lasind racoarea sa-i umple trupul de o binecuvintata desfatare.”Gata si cu apa”si rizind aproape ,cu ochii sticlind de ura se incorda si arunca vasul cit putu de departe.Ii urmari traiectoria pret de citeva clipe apoi se intoarse.”In definitiv totul este inutil”.Arunca o privire si sacului “Degeaba il duc si pe asta….il duc doar asa ,ca sa nu zic ca sint cu miinile goale”.Brusc isi dadu seama ca nu-i foloseste la nimic.Il dusese pina acum doar din obisnuinta.”Cu el sau fara el ,tot degeaba”
Facu citva pasi.”Ar trebui sa schimb ceva…in interior”Simtea ca se misca tot universul.”Sa fie imposibil?”Ginduri ,intrebari si raspunsuri ii apareau in minte instantaneu.
“Nimic nu este imposibil.Totul e sa vrei cu adevarat iar gindurile si vietile lor pot deveni reale,se pot matrerializa din efemer in ceva palpabil.Totul e sa vrei” si uitind de toate si in primul rind de el o lua la fuga prin praful gros cu ochii mariti si cu dintii strinsi intr-o inclestare muta ,din ce in ce mai repede ,inainte,tot inainte.
Simtea in trup o energie noua ce-l stapinea progresiv,se amplifica si ii dadea puteri noi .Alerga cu pumnii strinsisi in baraba veche de citeva zile incepura a se prelinge lacrimi mari si grele.La un moment dat inchise ochii iar din strinsoarea pleoapelor izvorul umed se inteti,dar tot nu renunta.Pamintul se derula pe sub talpi tot mai repede iar omul se indeparta pe intinsul cimpului pe sub stelele ce abia aparusera ,inainte,inainte,tot inainte ,o fuga oarba si nesigura,inconstienta..
“Nu renunta,nu renunta…”
La un moment dat se impiedica de ceva sau poate chiar de pasii sai si se pravali la pamint,rostogolindu-se de citeva ori.Il ineca plinsul iar trupul se zbatea in praf ,cu ochii inchisi si stringind din dinti.Convulsiile ii stapineau fiinta,picioarele goale sa zbateau cu furie lovind puternic aerul stins,iar pumnii desfigurau un inamic inexistent.Durerea devni insuportabila ,cumplita iar sub scoarta vestejita a trupului inima se zbatea sa-i sparga pieptul .O arsura se intinse peste el inducindu-i o si mai mare durere.O taietura scurta si perfida ,arzatoare ii strabatu trupul.Apoi totul inceta.
De nicaieri ,din nefiinta se infiripa un gind care parca sopti:
“La revedere suflet nou.Precum ti-a fost ruga ,o pornesti din nou.A doua oara.Vei trai 76 de ani pamintesti,umani”
Iar omul nostru deschise ochii pentru a putea vedea cine i-a vorbit dar o lumina alba ,cruda si mata ii lovi retina in timp ce strigatul de multumire sau blestem i se opri in git devenind cu un icnet scurt un simplu plins de copil.
-Gata ,spuse doctorul.Minunat.Al treilea baiat pe ziua de azi,si lasind in mina instrumentel isi scoase manusile de cauciuc si aruncindu-le la gunoi parasi incaperea .
