Drumul pina la metrou (neterminata)
Nu prea era lume pe trotuar pentru ca ora era destul de nepotrivita pentru plimbare.Oamenii care treceau prin fata lui aveau sigur o treaba bine stabilita si nu prea aveau chef sa priveasca atent in stinga si in dreapta asa ca el se multumea sa le priveasca fetele stind pe scaunul cafenelei fara sa le caute privirile.Avea in fata o cafea lunga din care sorbea tacticos din cind in cind iar din tigara tragea alene si cam fara chef.Era destul de placut afara si nu batea vintul de loc.Soarele se cam domolise si batea piezis lasind umbre alungite pe trotuarul rece.Mirosea a primavara in mjlocul orasului desi treceau destul de multe masini pe strada care lasau in urma gaze grele de esapament.Plecase de la serviciu cu citeva ore mai devreme ca sa simta primavara pe care parca o vazuse din spatele geamurilor.Seful era si el putin cam visator asa ca-i dadu drumul sa plece printr-o miscare usoara a capului fara sa-si ridice privirea din nu stiu ce rapoarte.Coborise scarile fara sa se gindeasca la o destinatie anume ci dorindu-si cu tot dinadinsul sa traga in piept aerul caldut al primaverii.Isi indesase miinile in buzunare si privind absent in jur pornise spre centrul orasului.Pomii incepusera sa infloreasca timid si cam fara vlaga lasind parca sa se simta pericolul vreunei ninsori pornita din neant si asezata miseleste peste florile deabia aparute.Nu era nici cald nici frig.La umbra parca ar fi trebuit manusi ,la soare ti le scoteai sigur.Dar nu conta pentru ca era clar ca orice s-ar intimpla, primavara va invinge.Pasii sai sovaiau parca si de aceea senzatia de deplasare fara scop era atit de accentuata.Se indepartase de birou deja si nu mai simtea atit de acut senzatia de culpabilitate datorita faptului ca multi dintre colegii sai inca lucrau.Dupa vreo doua ore de plimbare ajunsese aproape de centru si se aseza la o masa intr-o cafenea chiar la inceputul bulevardului cel mare ,pe terasa.Bause pina acum o cafea si doua ape minerale si nu se mai satura privind in jur.Cuprins de o stare de visare fara subiect isi lipise un zimbet usor ironic in coltul gurii si astepta sa se intimple ceva neasteptat si nedefinit.Intorcea capul in dreapta si-n stinga privind fara sa vada.Masa lui era cea mai din margine si de trecatori nu-l despatreau decit niste ghivece mari in care tronau fara vlaga totusi niste braduti ornamentali care incercau sa dea si ei de veste ca vine caldura.Cafeaua era pe terminate si se gindea daca sa mai ceara una sau sa o porneasca din nou,agale mai departe ,pe bulevard in jos.
Pe scaumul de alaturi se aseza brusc,fara sa ceara voie o fata.La inceput nu o vazu pentru ca privea in alta parte dar cind intoarse capul o zari cu coada ochiului .Terasa era aproape goala si fara sa se supere isi puse intrebarea daca nu cumva ar fi fost bine sa-i ceara voie inainte sa se aseze .Si apoi de ce alesese masa lui cind ar fi putut foarte bine sa se aseze oriunde?.Dar de fapt nu conta daca nu voia sa intre in vorba cu el .Stateau amindoi de citeva minute bune privind traficul fara sa se uite unul la celalat,ignorindu-se aproape ostentativ.Apoi incet incepu sa observe la ea ,atit cit ii permitea ceea ce vedea cu coada ochiului ,cum arata,cum era imbracata.”Hm,destul de fistichiu…gindi el .Fusta scurta colorata peste colanti negri…bustiera lucioasa sub vesta de catifea rosie si geaca de piele desfacuta plina de zorzoane “Nu mai vazuse asa ceva de la un concert de rock in urma cu un an si nu credea ca exista cineva care poate umbla asa pe strada .Deh,chestie de gust.In plus ochelarii de soare destul de mari ii ascundeau o buna parte din fata si nu lasau nici macar sa se banuiasca culoarea ochilor.”Daca ar fi albastrii s-ar mai potrivi cu restul,se trezi gindindu-se”Apoi isi intoarse capul din nou catre bulevard intersat parca si mai mult de trafic.”Oare cind o sa se incalzeasca de-a binelea?”se intreba el in incercarea de a face conversatie de complezenta cu sine.Vintul batea incetisor amestecind mirosul de primavara cu cel de benzina de pe strada dar nu-l deranja.Brusc de hotari sa mai ceara ceva si intoarse capul dupa chelner cind se trezi cu ochii pironiti intr-o privire albastra ,ca de otel ce se zarea din sptele unor ochelari de soare lasati in jos spre virful nasului.Se fistici pentru moment dar se redresa imediat si isi continua cautarea cind auzi o voce care ii spuse :
-Vezi?Sint albastrii.Si cu un gest sigur si ferm isi ridica ochelarii inapoi pe ochi.Ramase ca traznit dar nu comenta nimic.”De unde stia ca ma gindesc la ochii ei?”Se linisti si incepu sa zimbeasca.I se parea ca intra intr-un joc de copil ,nu prea sofisticat dar destul de important,ca orice joc de copil.Continua sa priveasca bulevardul si sa simta prezenta fetei undeva in lateral impreuna cu privirea ei albastra ascunsa sub sticlele negre ale ochelarilor.Se trezi gindindu-se la ea si isi dau seama ca primavara ii dadea ghes sa intre in jocul asta .Privi in sus ,catre cerul pe care nori mici si pufosi se alergau impinsi de vintul cald si luminati de soarele care parca nu se grabea sa se duca la culcare.Nu stia daca ar trebui sa o o intrebe ceva sau pus si simplu sa astepte inca un moment prielnic pentru a deschide o conversatie.Asa cum stateau lucrurile si cum o cintarea el pe fata nu gasea interesanta o discutie prea serioasa pentru ca nu prea ii inspira cine stie ce incredere dar sentimentul unui joc lejer si distarctiv nu-i dadea pace.Cu coada ochiului vazu ca si ea privea in inaltul cerului si chiar parea interesata de ce vedea.Citi ani sa fi avut?
-Douazeci si unu,se auzi aceiasi voce din spate .De ce ti se pare interesanta virsta mea?Tresari indispus simtindu-se oarecum interceptat fara voia lui.”In fond si la urma urmei sint gindurile mele.Si te pomenesti ca o sa vrea sa imi afle numele ca sa ma tutuiasca”
-Hai Mihai,nu fi uricios si bosumflat.Isi intoarse capul si o vazu rasturnata pe spate in scaunul ei,cu capul atirnindu-i si cu privirea tinta spre el .E primavara si soarele a inceput sa ne incalzeasca.Stiu ,acum o sa te intrebi cum de stiu numele tau si ca ai plecat de la serviciu tocmai pentru ca simteai ca trebuie sa respiri aerul asta nou si de unde stiu de fapt atitea lucruri despre tine…
O asculta stind oarecum cu spatele la ea si incerca sa nu o bage in seama.Nu dorea chiar sa intre in vorba dar deja o vaga curiozotate isi facu loc in sufletul sau.Era un solitar si nu prea ii placea sa interactioneze cu nimeni construindu-si pe zi ce trece lumea lui interioara plina de tabieturi si superstitii inventate de el .La birou discuta cu colegii destul de putin si numai subiecte legate de munca lor iar cu seful avea o relatie strict profesionala dar amicala .Isi vedea de treaba si atit avind grija sa nu amestece viata privata cu cea de la birou.La inceput incercasera baietii sa-l atraga in tot felul de activitati comune,sa iasa la bere dupa program sau sa vada meciurile impreuna dar refuzase politicos si de la un timp il lasasera in pace.Le zimbea dimineata la cafea si le raspundea la saluturi politicos dar distant.Nu prea stia nimeni nici unde locuieste nici ce face in timpul liber…
-Ti-a spus cineva ca esti un baiat dragut?se auzi din nou din spate…Dragut?Nu se gindise la el niciodata asa.Renuntase de mult la gindurile cu si despre femei ,cam de prin liceu de cind iubita lui care era cu doi ani mai mica decit el fugise de acasa cu cel mai rau baiat din cartier,si el coleg cu ei ,mai mult de forma pentru ca era al treilea an repetent.”Dragut?”I se parea oarecum ciudata categorisirea lui ca fiind baiat dragut si destul de desueta.Nu se uita niciodata in oglinda si nu se aranja in nici un fel.Facea dusul de dimineata si se barbierea incet ,cu calm dind cu mina peste urma lamei si revenind daca i se parea ca nu s-a luat bine.Hainele si le lua la intimplare si numai cind isi aducea aminte si desi era curat si ingrijit nu-si asorta imbracamintea in vreun fel.De altfel nu avea in casa nici o oglinda.
-Haide Mike,intoarce privirea spre mine ..Stiu atitea lucruri despre tine incit ai putea macar sa te uiti la mine cind iti vorbesc,se auzi din nou vocea fetei.Nu suna imperativ ci mai degraba a rugaminte,un fel de dorinta peste care nu putea trece asa usor.”De unde oare si mai degraba ce anume stie?Oare cum o chema-o?”Isi pusese de de fapt intrebarea in gind dorind sa vada de fapt daca ea chiar ii citea gindurile.Dinspre ea se auzi un ris vioi si destul de cald
-Asa Mihai.Ai intrat in joc.Apoi vocea deveni grava si rece.Trebuie sa-ti mai spun ceva.Nu vreau sa ma acuzi ca nu ai stiut.Odata intrat nu mai ai cum sa iesi.Acum e singurul moment in care te poti scula si pleca.Trebuie sa recunosc sincer ca as fi dezamagita dar asta nu conteaza intrucit parerea mea e departe de a te interesa.Stiu foarte bine asta.Iar jocul care urmeaza e complicat si dur.Si foarte periculos.De fapt nu este un joc.Dar mai trebuie sa-ti marturisesc ca te-am ales din greseala.Am mers in spatele tau de cind ai iesit de la birou.Incerc de azi dimineata sa gasesc persoana care sa comunice cu mine fara cuvinte rostite.Si cind imi pierdusem speranta te-am gasit.Tu nu-ti dai seama dar eu te simt pe de-antregul Nu vreau sa crezi ca sint nebuna.Nu .Nu sint .De fapt nici nu stiu prea bine cum sa te conving .Poti sa-mi spui MonicaSe lasa pe spate in scaun si lua o expresie ca si cum nu spusese nimic,intorcidu-si privirea de la el .Deja nu se mai arata surprins.Astepta reactia asta de la ea si nu schita nici un gest.Continua sa priveasca bulevardul fara sa aiba nicio reactie.Nu intelegea nimic din ce i se intimpla si nici nu voia sa inteleaga.I se parea prea neobisnuit pentru a incerca sa faca vreun efort sa analizeze.Nu facuse nimic special ca sa se trezeasca cu fata asta pe cap si nici nu voia sa interactioneze cu ea desi acum o doza mica de curiozitate in dadea ghes sa continue jocul asta.Jocul?La ce oare se referise?O vazu cu coada ochiului dind din mina a lehamite parind ca aude de fapt tot ce gindea el adoptind o atitudine de “..o sa afli,ce naiba…”Era tentat sa se ridice si sa plece sa-si continue plimbarea in josul bulevardului.Ce sa mai afle ?Nu parea sa ascunda vreun secret atit de interesant incit sa mai vrea sa auda ceva…Monica? Repeta de citeva numele asta in gind incercind sa-i gaseasca un corespondent in viata lui.Nu cunoscuse oare pe nimeni cu numele asta?Parca nu.”Ce zi frumoasa!”..”Jocul”..nu era curios sa afle .Pesemne ca era vreo gaselnita de socializare studenteasca si fusese ales la intimplare din multime sau ceva de genul “Camera ascunsa”.Cu siguranta era o farsa.Intoarse privirile incercind sa gaseasca si sursa ei ,alta decit fata asta imbracata fistichiu.
- Nu este nici o farsa,i se adresa ea din nou pe un ton foarte serios.Uite,daca vrei ma scol si plec.Nu are rost sa te deranjez daca tu chiar nu ai chef de nimic.Ar fi pacat insa .Te asteapta toata lumea.Chiar si acum sint cu ochii pe noi si daca nu reusesc sa te fac sa vii cu mine o sa mi-o iau tare dupa ceafa dela seful meu.
“Toata lumea? Pe mine nu ma asteapta nimeni “gindi el continund sa priveasca in jur fara sa para ca-i da atentie.Facu un semn si chema chelnarul sa plateasca.Mai bine s-ar duce acasa si poate fata asta o sa-i dea pace.”Seful ei? Cine ar angaja o fata care se imbraca asa?”Plati si se ridica,facu citiva pasi si se intoarse ca din greseala sa vada daca nu a uitat ceva pe scaun.”Jocul?” se gindi din nou si cuvintul ii staruia in gind “Ce joc?”
-Hai Mihai,ii striga ea,ai sa vezi .Uite ,deja jucam de citeva minute si tu nu ai avut nici o reactie .Sigur o sa-ti placa si mai departe.Acum esti pe frontiera si de aceea sovaiesti.Daca pleci o sa-ti para rau desi ,e adevarat,eu ti-am,spuns ca ai si aceatsa posibilitate.Se opri .”O sa-mi para rau? Dupa ce? Nu vreau sa joc nimic,nu vreau sa vorbesc cu ea,nu vreau sa ma bata nimeni la cap.Ce inseamna frontiera?”Fata se ridica si se apropie de el incet.Isi daduse jos ochelarii de soare si il privea cu ochii albastrii pironiti in privirea lui.Era destul de inalta si subtire.
-Uite,iti mai dau un singur indiciu inainte de a mai face un pas.Regula e simpla.Trebuie sa mergem impreuna pe jos pina la metrou .
Pe scaumul de alaturi se aseza brusc,fara sa ceara voie o fata.La inceput nu o vazu pentru ca privea in alta parte dar cind intoarse capul o zari cu coada ochiului .Terasa era aproape goala si fara sa se supere isi puse intrebarea daca nu cumva ar fi fost bine sa-i ceara voie inainte sa se aseze .Si apoi de ce alesese masa lui cind ar fi putut foarte bine sa se aseze oriunde?.Dar de fapt nu conta daca nu voia sa intre in vorba cu el .Stateau amindoi de citeva minute bune privind traficul fara sa se uite unul la celalat,ignorindu-se aproape ostentativ.Apoi incet incepu sa observe la ea ,atit cit ii permitea ceea ce vedea cu coada ochiului ,cum arata,cum era imbracata.”Hm,destul de fistichiu…gindi el .Fusta scurta colorata peste colanti negri…bustiera lucioasa sub vesta de catifea rosie si geaca de piele desfacuta plina de zorzoane “Nu mai vazuse asa ceva de la un concert de rock in urma cu un an si nu credea ca exista cineva care poate umbla asa pe strada .Deh,chestie de gust.In plus ochelarii de soare destul de mari ii ascundeau o buna parte din fata si nu lasau nici macar sa se banuiasca culoarea ochilor.”Daca ar fi albastrii s-ar mai potrivi cu restul,se trezi gindindu-se”Apoi isi intoarse capul din nou catre bulevard intersat parca si mai mult de trafic.”Oare cind o sa se incalzeasca de-a binelea?”se intreba el in incercarea de a face conversatie de complezenta cu sine.Vintul batea incetisor amestecind mirosul de primavara cu cel de benzina de pe strada dar nu-l deranja.Brusc de hotari sa mai ceara ceva si intoarse capul dupa chelner cind se trezi cu ochii pironiti intr-o privire albastra ,ca de otel ce se zarea din sptele unor ochelari de soare lasati in jos spre virful nasului.Se fistici pentru moment dar se redresa imediat si isi continua cautarea cind auzi o voce care ii spuse :
-Vezi?Sint albastrii.Si cu un gest sigur si ferm isi ridica ochelarii inapoi pe ochi.Ramase ca traznit dar nu comenta nimic.”De unde stia ca ma gindesc la ochii ei?”Se linisti si incepu sa zimbeasca.I se parea ca intra intr-un joc de copil ,nu prea sofisticat dar destul de important,ca orice joc de copil.Continua sa priveasca bulevardul si sa simta prezenta fetei undeva in lateral impreuna cu privirea ei albastra ascunsa sub sticlele negre ale ochelarilor.Se trezi gindindu-se la ea si isi dau seama ca primavara ii dadea ghes sa intre in jocul asta .Privi in sus ,catre cerul pe care nori mici si pufosi se alergau impinsi de vintul cald si luminati de soarele care parca nu se grabea sa se duca la culcare.Nu stia daca ar trebui sa o o intrebe ceva sau pus si simplu sa astepte inca un moment prielnic pentru a deschide o conversatie.Asa cum stateau lucrurile si cum o cintarea el pe fata nu gasea interesanta o discutie prea serioasa pentru ca nu prea ii inspira cine stie ce incredere dar sentimentul unui joc lejer si distarctiv nu-i dadea pace.Cu coada ochiului vazu ca si ea privea in inaltul cerului si chiar parea interesata de ce vedea.Citi ani sa fi avut?
-Douazeci si unu,se auzi aceiasi voce din spate .De ce ti se pare interesanta virsta mea?Tresari indispus simtindu-se oarecum interceptat fara voia lui.”In fond si la urma urmei sint gindurile mele.Si te pomenesti ca o sa vrea sa imi afle numele ca sa ma tutuiasca”
-Hai Mihai,nu fi uricios si bosumflat.Isi intoarse capul si o vazu rasturnata pe spate in scaunul ei,cu capul atirnindu-i si cu privirea tinta spre el .E primavara si soarele a inceput sa ne incalzeasca.Stiu ,acum o sa te intrebi cum de stiu numele tau si ca ai plecat de la serviciu tocmai pentru ca simteai ca trebuie sa respiri aerul asta nou si de unde stiu de fapt atitea lucruri despre tine…
O asculta stind oarecum cu spatele la ea si incerca sa nu o bage in seama.Nu dorea chiar sa intre in vorba dar deja o vaga curiozotate isi facu loc in sufletul sau.Era un solitar si nu prea ii placea sa interactioneze cu nimeni construindu-si pe zi ce trece lumea lui interioara plina de tabieturi si superstitii inventate de el .La birou discuta cu colegii destul de putin si numai subiecte legate de munca lor iar cu seful avea o relatie strict profesionala dar amicala .Isi vedea de treaba si atit avind grija sa nu amestece viata privata cu cea de la birou.La inceput incercasera baietii sa-l atraga in tot felul de activitati comune,sa iasa la bere dupa program sau sa vada meciurile impreuna dar refuzase politicos si de la un timp il lasasera in pace.Le zimbea dimineata la cafea si le raspundea la saluturi politicos dar distant.Nu prea stia nimeni nici unde locuieste nici ce face in timpul liber…
-Ti-a spus cineva ca esti un baiat dragut?se auzi din nou din spate…Dragut?Nu se gindise la el niciodata asa.Renuntase de mult la gindurile cu si despre femei ,cam de prin liceu de cind iubita lui care era cu doi ani mai mica decit el fugise de acasa cu cel mai rau baiat din cartier,si el coleg cu ei ,mai mult de forma pentru ca era al treilea an repetent.”Dragut?”I se parea oarecum ciudata categorisirea lui ca fiind baiat dragut si destul de desueta.Nu se uita niciodata in oglinda si nu se aranja in nici un fel.Facea dusul de dimineata si se barbierea incet ,cu calm dind cu mina peste urma lamei si revenind daca i se parea ca nu s-a luat bine.Hainele si le lua la intimplare si numai cind isi aducea aminte si desi era curat si ingrijit nu-si asorta imbracamintea in vreun fel.De altfel nu avea in casa nici o oglinda.
-Haide Mike,intoarce privirea spre mine ..Stiu atitea lucruri despre tine incit ai putea macar sa te uiti la mine cind iti vorbesc,se auzi din nou vocea fetei.Nu suna imperativ ci mai degraba a rugaminte,un fel de dorinta peste care nu putea trece asa usor.”De unde oare si mai degraba ce anume stie?Oare cum o chema-o?”Isi pusese de de fapt intrebarea in gind dorind sa vada de fapt daca ea chiar ii citea gindurile.Dinspre ea se auzi un ris vioi si destul de cald
-Asa Mihai.Ai intrat in joc.Apoi vocea deveni grava si rece.Trebuie sa-ti mai spun ceva.Nu vreau sa ma acuzi ca nu ai stiut.Odata intrat nu mai ai cum sa iesi.Acum e singurul moment in care te poti scula si pleca.Trebuie sa recunosc sincer ca as fi dezamagita dar asta nu conteaza intrucit parerea mea e departe de a te interesa.Stiu foarte bine asta.Iar jocul care urmeaza e complicat si dur.Si foarte periculos.De fapt nu este un joc.Dar mai trebuie sa-ti marturisesc ca te-am ales din greseala.Am mers in spatele tau de cind ai iesit de la birou.Incerc de azi dimineata sa gasesc persoana care sa comunice cu mine fara cuvinte rostite.Si cind imi pierdusem speranta te-am gasit.Tu nu-ti dai seama dar eu te simt pe de-antregul Nu vreau sa crezi ca sint nebuna.Nu .Nu sint .De fapt nici nu stiu prea bine cum sa te conving .Poti sa-mi spui MonicaSe lasa pe spate in scaun si lua o expresie ca si cum nu spusese nimic,intorcidu-si privirea de la el .Deja nu se mai arata surprins.Astepta reactia asta de la ea si nu schita nici un gest.Continua sa priveasca bulevardul fara sa aiba nicio reactie.Nu intelegea nimic din ce i se intimpla si nici nu voia sa inteleaga.I se parea prea neobisnuit pentru a incerca sa faca vreun efort sa analizeze.Nu facuse nimic special ca sa se trezeasca cu fata asta pe cap si nici nu voia sa interactioneze cu ea desi acum o doza mica de curiozitate in dadea ghes sa continue jocul asta.Jocul?La ce oare se referise?O vazu cu coada ochiului dind din mina a lehamite parind ca aude de fapt tot ce gindea el adoptind o atitudine de “..o sa afli,ce naiba…”Era tentat sa se ridice si sa plece sa-si continue plimbarea in josul bulevardului.Ce sa mai afle ?Nu parea sa ascunda vreun secret atit de interesant incit sa mai vrea sa auda ceva…Monica? Repeta de citeva numele asta in gind incercind sa-i gaseasca un corespondent in viata lui.Nu cunoscuse oare pe nimeni cu numele asta?Parca nu.”Ce zi frumoasa!”..”Jocul”..nu era curios sa afle .Pesemne ca era vreo gaselnita de socializare studenteasca si fusese ales la intimplare din multime sau ceva de genul “Camera ascunsa”.Cu siguranta era o farsa.Intoarse privirile incercind sa gaseasca si sursa ei ,alta decit fata asta imbracata fistichiu.
- Nu este nici o farsa,i se adresa ea din nou pe un ton foarte serios.Uite,daca vrei ma scol si plec.Nu are rost sa te deranjez daca tu chiar nu ai chef de nimic.Ar fi pacat insa .Te asteapta toata lumea.Chiar si acum sint cu ochii pe noi si daca nu reusesc sa te fac sa vii cu mine o sa mi-o iau tare dupa ceafa dela seful meu.
“Toata lumea? Pe mine nu ma asteapta nimeni “gindi el continund sa priveasca in jur fara sa para ca-i da atentie.Facu un semn si chema chelnarul sa plateasca.Mai bine s-ar duce acasa si poate fata asta o sa-i dea pace.”Seful ei? Cine ar angaja o fata care se imbraca asa?”Plati si se ridica,facu citiva pasi si se intoarse ca din greseala sa vada daca nu a uitat ceva pe scaun.”Jocul?” se gindi din nou si cuvintul ii staruia in gind “Ce joc?”
-Hai Mihai,ii striga ea,ai sa vezi .Uite ,deja jucam de citeva minute si tu nu ai avut nici o reactie .Sigur o sa-ti placa si mai departe.Acum esti pe frontiera si de aceea sovaiesti.Daca pleci o sa-ti para rau desi ,e adevarat,eu ti-am,spuns ca ai si aceatsa posibilitate.Se opri .”O sa-mi para rau? Dupa ce? Nu vreau sa joc nimic,nu vreau sa vorbesc cu ea,nu vreau sa ma bata nimeni la cap.Ce inseamna frontiera?”Fata se ridica si se apropie de el incet.Isi daduse jos ochelarii de soare si il privea cu ochii albastrii pironiti in privirea lui.Era destul de inalta si subtire.
-Uite,iti mai dau un singur indiciu inainte de a mai face un pas.Regula e simpla.Trebuie sa mergem impreuna pe jos pina la metrou .
