Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Neant
  2. Mãnunchiuri
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Cum te iubesc
  5. Simțuri
  6. Patã de culoare
  7. Hibernare
  8. Cafea
  9. Epilog
  10. Licurici
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Rotunjimile iubirii
  13. Prin mine
  14. Mai stai…
  15. O singurã ființã
  16. În aceeași direcție
  17. Umed și cald
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Licitație
  20. Atingeri ireale

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii