Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Peste tine
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Mai stai…
  5. Atât de departe
  6. Idei
  7. Din cauza ta
  8. În spatele urechii
  9. Geometria iubirii
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Ma uit in largul marii caprui
  12. Simțuri zdrențuite
  13. Cheia norocului
  14. Prezent prea simplu
  15. Umed și cald
  16. Biografie
  17. Risipirea
  18. Noapte liniștitã
  19. Am nevoie de tine
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii