Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prezent prea simplu
  2. Lupta
  3. Fãrã pereche
  4. Somnul tãu
  5. Rãscruce
  6. Unduiri
  7. Împotriva mea
  8. Unde se termina iubirea
  9. Prin mine
  10. Vâltoare
  11. Atingeri ireale
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Vitrina sufletului tãu
  14. Risipirea
  15. Poezie amarã
  16. Umed și cald
  17. Sãrutul încrâncenat și singur
  18. Senzații
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Mai stai…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii