Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Îmbrãcatã în luminã
  2. Nerostire
  3. Trupurile viselor
  4. Te iubesc
  5. Risipirea
  6. Metamorfoza
  7. Iubita mea
  8. Umbrele noptii
  9. Mai… de tot
  10. Zâmbet rece
  11. Biografie
  12. Sentimente la întâmplare
  13. Adio, realitate
  14. Mirare
  15. Semnul tãu
  16. Minunea de a fi existat
  17. Buze tari
  18. Prin mine
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Disperare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii