Adrian Furnicã

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu
Cotrobãindu-mi prin vene
Prin suflet, prin mintea mea cea întortocheatã
Te iubesc cu tot interiorul meu necenzurat, necurat, nebun,
Te simt cum îmi incestezi mintea
și dorințele, faptele, putințele
Te simt cum îmi omori voința
Bolnav, agonizând
Surâsuri, sughițuri și plânsuri
Te vreau mai în interiorul meu
Mai adânc, mai profund, mai….de tot
Te iubesc crezând cã n-am sã mai iubesc niciodatã
Nici mâine, nici ieri, nici atunci când mã vei arunca
La gunoi
Te iubesc cât e universul de mic, de mare
De nepãtruns
Și te vreau mai mult, mai celest,
Mai dureros
Mereu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Captivã
  2. Mi-e dor
  3. Cu o secundã mai târziu
  4. Risipirea
  5. Bun comun
  6. Șoapte
  7. Mirare
  8. Labirintul
  9. Cum te iubesc
  10. Fluturii
  11. Noi
  12. Marginea existenței
  13. Semnul tãu
  14. Nu te-am cunoscut niciodatã
  15. Esti prea vie
  16. Rotunjimile iubirii
  17. Am sã plec din mine
  18. Într-o cutã
  19. Lucire clarã
  20. Alb

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii