Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Decupaj
  2. Acest sentiment
  3. Incertitudine
  4. Mecanism matematic și misogin
  5. Pedeapsa
  6. Încã o lacrimã...
  7. Bun comun
  8. Toamna iubirii
  9. Tu și restul lumii
  10. Nebãnuita neputințã
  11. Am plâns
  12. Umed și cald
  13. Poate cine știe…
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Te simt în mine
  16. Biografie
  17. Cheia norocului
  18. Ruga
  19. Peste tine
  20. Simțuri zdrențuite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii