Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Postat la 01 Ianuarie, 2007 de Adrian Furnica

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Minunea de a fi existat
  2. Decupaj
  3. Patã de culoare
  4. Mi-e dor
  5. Risipirea
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Epilog
  9. Cuvinte nerostite
  10. Nebun dupã tine
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Poate cine știe…
  13. Unde se termina iubirea
  14. Definitiv
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Ai sã mã iubești?
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Nu te-am cunoscut niciodatã
  19. Rãscruce
  20. Mai în interior

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii