Sentimente la întâmplare
Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit
Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur
Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale
Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit
Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur
Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale
Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.