Adrian Furnicã

Sentimente la întâmplare

Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desãvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecãților nãscute
Din haosul gândirii
Încerc sã-mi gãsesc acel motiv
De liniște
Care sã punã puținã ordine
În sentimentele apãrute de nicãieri
Și care, parcã vãd cã se vor duce
Acolo de unde au venit

Și pentru cã singuratatea mã împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca sã nu mai fiu atât de singur

Nu știu cât de mult voi reuși sã le țin
Prin mine
Și nici cu ce am sã le hrãnesc
Dar vreau sã profit de ele cât pot de mult
Sã fac un pic de luminã, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, sã reușesc
Sã-i vãd și cele mai ascunse cotloane,
Sã încep sã le populez cu imagini
Cât de cât, reale

Și, ca sã fiu sigur cã am șanse de izbândã,
Am sã încep cu imaginea
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Biografie
  2. Ruga
  3. Nud îmbãtãtor
  4. Poate cine știe…
  5. Noi
  6. Senzații
  7. Prin mine
  8. Sã mã sãruți
  9. Simțuri
  10. Noapte liniștitã
  11. Lupta
  12. Atingeri ireale
  13. Mirare
  14. Unde se termina iubirea
  15. Cuvinte nerostite
  16. Am sã plec din mine
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Dragoste de vânzare
  19. Licitație
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii