Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Hibernare
2. Mai stai…
3. O singurã ființã
4. Marginea existenței
5. Geometria iubirii
6. Fluturii
7. Revelația
8. Chinuitoare pãrere
9. Zâmbet rece
10. Pedeapsa
11. În direcția ta
12. Adio, realitate
13. Poezie amarã
14. Esti prea vie
15. Nerostire
16. Lucire clarã
17. Palidã mângâiere
18. Fãrã pereche
19. Cafea
20. Vitrina sufletului tãu