Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Geometria iubirii
  2. Minunea de a fi existat
  3. Buza ta de sus
  4. Toamna iubirii
  5. Rãscruce
  6. Metamorfoza
  7. Pedeapsa
  8. Mai stai…
  9. Somnul tãu
  10. Buze tari
  11. Revelația
  12. Te iubesc
  13. Semnul tãu
  14. Licurici
  15. Jocul
  16. Risipirea
  17. Lucire clarã
  18. Nud îmbãtãtor
  19. Bun comun
  20. Am sã plec din mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii