Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Întuneric
  3. Ruga
  4. Incertitudine
  5. Cafea
  6. Din cauza ta
  7. Cu fața cãtre mine
  8. Între douã bãtãi
  9. Te iubesc
  10. Umed și cald
  11. Fluturii
  12. Geometria iubirii
  13. De ce-mi lipsești
  14. Somnul de dinainte
  15. Mirare
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Atingeri ireale
  18. Șoapte
  19. Cum te visez?
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii