Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Simțuri zdrențuite
  3. O mânã de sentimente
  4. Mirare
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Cafea
  7. Hibernare
  8. Dragostea ta
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Rotunjimile iubirii
  11. Sfâșiere
  12. Buze tari
  13. Atingeri ireale
  14. Tu și restul lumii
  15. Peste tine
  16. Nãpãdit
  17. În urma mea
  18. Patã de culoare
  19. Licitație
  20. Te simt în mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii