Adrian Furnicã

Sfâșiere

Am simțit biciul privirilor tale
Peste spatele meu asudat,
Peste urmele sângerânde
Ale unghiilor tale
Acum inerte,
Dar atât de fierbinți și dornice
În a descrie frumusețea
Durerii

Am simțit arsura dinților tăi
Pe buza de jos
Chinuită de strângerea lor atât de
Iute și de apăsată
Și pieptul sfâșiat de tăria
Sânilor tăi tari și
Fermi pe poziția lor
De obiecte de tortură

Și peste toate îmi mai răsună încă
În urechi
Muzica suspinului de început
Al visului
Și strigătul dorinței de
Mai mult

Apoi tăcerea care-mi intră în urechi
Spunându-mi că, facerea lumii
Nu a început cu noi
Dar se va termina odată cu
Sărutul de adio
Pe care îl doresc atât de departe
Și de improbabil
Pentru că nu m-am săturat
De gustul tău.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Semnul tãu
  3. Mirare
  4. În mine parte
  5. N-aș fi crezut
  6. Zâmbet rece
  7. Mãnunchiuri
  8. Nerostire
  9. Eu-tu
  10. Încã te iubesc
  11. Te simt în mine
  12. Rotunjimile iubirii
  13. Simțuri
  14. Întuneric
  15. Somnul tãu
  16. Incertitudine
  17. Marginea existenței
  18. Mai stai…
  19. Feminin
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii