Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Peste tine
  2. Cuvinte mai moi
  3. Am nevoie de tine
  4. Bun comun
  5. Rãscruce
  6. De ce-mi lipsești
  7. Patã de culoare
  8. Simțuri zdrențuite
  9. Suspinul
  10. Licitație
  11. Și ce dacã, iubito…
  12. Tristețea de a te fi cunoscut
  13. Vâltoare
  14. Zâmbet rece
  15. Dragoste de vânzare
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. Sã mã sãruți
  18. O mânã de sentimente
  19. Grãdina cuvintelor
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii