Adrian Furnicã

Întuneric

Postat la 05 Aprilie, 2008 de Adrian Furnica

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Simțuri zdrențuite
  3. Buza ta de sus
  4. Încã o lacrimã...
  5. Epilog
  6. Fãrã pereche
  7. Feminin
  8. Bun comun
  9. Altfel, de ce?
  10. Acest sentiment
  11. Din cauza ta
  12. Într-o cutã
  13. Vitrina sufletului tãu
  14. Geometria iubirii
  15. Cu fața cãtre mine
  16. Nãpãdit
  17. Peste tine
  18. În urma mea
  19. Indigestie
  20. Poate cine știe…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii