Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Vitrina sufletului tãu
2. Cafea
3. Licitație
4. Fluturii
5. Inventar
6. Unde ar fi trebuit sã fii
7. O picãturã din sufletul tãu
8. Labirintul
9. Cu o secundã mai târziu
10. Poezie amarã
11. Iubita mea
12. Cerc floral
13. Toamna iubirii
14. Unduiri
15. Dorința
16. Imaginea ta
17. Mai… de tot
18. În direcția ta
19. Somnul tãu
20. Nebãnuita neputințã