Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.
Și nu mai pot sã
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiințã
Cârpitã.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mã dumiresc ce s-a întâmplat
Sã fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun dupã tine ?
Mai pun încã, pas dupã pas
Mai respir încã, dar pânã și rãsuflarea
Mã doare, iar pleoapele, cãzând peste
Ochi, mã dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sãrut de
Adio
Pe care îl pãstrez
De prãsilã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Prin mine
2. Sfâșiere
3. Somnul tãu
4. Cheia norocului
5. Fluturii
6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
7. Limbaj
8. Cu fața cãtre mine
9. Toamna iubirii
10. Umbrele noptii
11. Am plâns
12. Mai… de tot
13. Cuvinte mai moi
14. În mine parte
15. Încã te iubesc
16. Te iubesc
17. Bun comun
18. Nãpãdit
19. Incertitudine
20. Ai sã mã iubești?