Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragoste de vânzare
  2. Neant
  3. Alb
  4. Marginea existenței
  5. Disperare
  6. Prezent prea simplu
  7. Cerc floral
  8. Suspinul
  9. Singur în mine
  10. Mai stai…
  11. Jocul
  12. Indigestie
  13. Poezie amarã
  14. Nud îmbãtãtor
  15. Buze tari
  16. Mi-e dor
  17. Șoapte
  18. Aproape
  19. Bun comun
  20. O mânã de sentimente

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii