Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  2. Umed și cald
  3. Cerc floral
  4. Epilog
  5. În aceeași direcție
  6. Nãpãdit
  7. Lupta
  8. Vorbe
  9. Tristeți sublim uitate
  10. Mai în interior
  11. Licitație
  12. Mirare
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Grãdina cuvintelor
  15. Poate cine știe…
  16. O singurã ființã
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Am nevoie de tine
  19. Toamna iubirii
  20. Simțuri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii