Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Dorința
  3. Dragostea ta
  4. Un fel de fericire
  5. Zâmbet rece
  6. Fãrã pereche
  7. Mã doare
  8. Atingeri ireale
  9. Pasiune
  10. Chinuitoare pãrere
  11. Am scris invers
  12. Când vei pleca
  13. Între douã bãtãi
  14. Poate cine știe…
  15. Mai… de tot
  16. Altfel, de ce?
  17. Toamna iubirii
  18. Te iubesc
  19. Într-o cutã
  20. Poezie amarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii