Adio, realitate
Sã tragem linia și sã adunãm
Începând cu ce-a fost mai bun:
Un pic de fericire
Când te-am ținut de mânã prima oarã
O beție cruntã când m-ai privit în ochi,
Cu adevãrat,
Nu ca pânã atunci
O amețealã mare dupã primul sãrut,
Doamne, ce scurt a fost…
Și o lacrimã de bine ai venit
În Paradis
Acolo unde n-am mai fost niciodatã
Adio, realitate, cãci cine- a mai vãzut
Așa atingere a sânului stâng
Deasupra inimii,
Mângâierea diafanã a coapselor
Infinite
Nopțile atât de albe și zilele
Atât de scurte
Și așa mai departe…
Simțurile toate au paralizat
Când te-ai instalat, cu bagaj cu tot
În capul meu
Și-ai pus stãpânire pe tot ce mișcã
Prin gânduri, prin priviri
Prin dorințe
Ce amorțealã plãcutã!
Putem, oare, sã cãdem la o învoialã
Sã scãdem din toate astea
Prima minciuna și sã ne facem
Cã nu a existat?
Pentru cã, n-are rost sã ne împiedicãm
În viațã de lucruri mãrunte.
Începând cu ce-a fost mai bun:
Un pic de fericire
Când te-am ținut de mânã prima oarã
O beție cruntã când m-ai privit în ochi,
Cu adevãrat,
Nu ca pânã atunci
O amețealã mare dupã primul sãrut,
Doamne, ce scurt a fost…
Și o lacrimã de bine ai venit
În Paradis
Acolo unde n-am mai fost niciodatã
Adio, realitate, cãci cine- a mai vãzut
Așa atingere a sânului stâng
Deasupra inimii,
Mângâierea diafanã a coapselor
Infinite
Nopțile atât de albe și zilele
Atât de scurte
Și așa mai departe…
Simțurile toate au paralizat
Când te-ai instalat, cu bagaj cu tot
În capul meu
Și-ai pus stãpânire pe tot ce mișcã
Prin gânduri, prin priviri
Prin dorințe
Ce amorțealã plãcutã!
Putem, oare, sã cãdem la o învoialã
Sã scãdem din toate astea
Prima minciuna și sã ne facem
Cã nu a existat?
Pentru cã, n-are rost sã ne împiedicãm
În viațã de lucruri mãrunte.