Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Biografie
  2. O singurã ființã
  3. Peste tine
  4. Indigestie
  5. Poezie amarã
  6. Sentimente la întâmplare
  7. Definitiv
  8. Revelația
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Vise
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Nebun dupã tine
  13. Inventar
  14. Un fel de fericire
  15. Cum te iubesc
  16. Noapte liniștitã
  17. Întuneric
  18. Patã de culoare
  19. Licurici
  20. Vâltoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii