Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mi-e dor
  2. Captivã
  3. Tristețe
  4. Acolo unde se termina iubirea
  5. Buza ta de sus
  6. Somnul tãu
  7. Decupaj
  8. Oarecum perfect
  9. Tu și restul lumii
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Te iubesc
  12. Cheia norocului
  13. Mai… de tot
  14. Patã de culoare
  15. Unduiri
  16. Vorbe
  17. Acest sentiment
  18. Cadavrele cuvintelor
  19. În mine parte
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii