Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dorințe nemãrturisite
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Indigestie
  5. Identic cu tine
  6. Noi
  7. Somnul tãu
  8. ????
  9. În urma mea
  10. Umed și cald
  11. Cum te iubesc
  12. Nebãnuita neputințã
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Altfel, de ce?
  16. Vâltoare
  17. Jocul
  18. Rotunjimile iubirii
  19. Unduiri
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii