Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În direcția ta
  2. În spatele urechii
  3. Epilog
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Risipirea
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Umed și cald
  8. Alb
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Cum te visez?
  11. Vise
  12. Între douã bãtãi
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Ruga
  15. Cuvinte nerostite
  16. Lupta
  17. Buze tari
  18. Umbrele noptii
  19. Cautare
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii