Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragostea ta
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Întuneric
  4. Epilog
  5. O picãturã din sufletul tãu
  6. Sfâșiere
  7. Feminin
  8. N-aș fi crezut
  9. Mã doare
  10. Atât de departe
  11. Te iubesc
  12. Tu și restul lumii
  13. Iubita mea
  14. O singurã ființã
  15. Vâltoare
  16. Prin mine
  17. Indigestie
  18. Sã mã sãruți
  19. Licurici
  20. Alb

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii