Adrian Furnicã

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare
Pentru cã nu se întrevede
Nimic bun
De când te-ai hotarât
Sã stingi, pentru o vreme,
Soarele de pe cerul vieții
Mele

Și pentru cã se anunțã frig
Și poate chiar furtuni
Mã gândeam cum sã fac
Sã trag o piatrã mare
În fața sufletului meu
Ca sã pãstrez un pic de cãldurã
În interior
Sã nu moarã chiar toate
Iubirile de
Frig.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tu și restul lumii
  2. Umbrele noptii
  3. Alb
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Neant
  8. Mai în interior
  9. Atingeri ireale
  10. Licitație
  11. Încã o lacrimã...
  12. Cheia norocului
  13. Mai stai…
  14. Într-o cutã
  15. Șoapte
  16. Cu fața cãtre mine
  17. Lucire clarã
  18. Poezie amarã
  19. Regãsirea
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii