Adrian Furnicã

Mai stai…

Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Țãndãri,cioburi, tinichele
Neghinã, mușuroaie, brazde adânci
Tãiate de fiare ruginite
Apãsare, disperare, atitudini
Speranțã
Coșmaruri cu tine plecând
Uși trântite-n nas
Firimituri
Mucegai
Dâre prin praful așezat peste tot
Catifea
Amintiri cu atingeri duioase
Dispãrute
Urme ale unor sãruturi parcã ireale
Și ale unor palme reci
Prezente la nesfârșit
Pe obrazul meu odatã cald
Plutiri de vise zdrențuite
Rãzlețite
Agonie
Surâsuri muribunde, zvârcolite
Amețite
Adio, mai stai, nu pleca
De ce ?
Merit ?

Unde naiba au loc toate astea…
În sufletul meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. În spatele urechii
  3. Geometria iubirii
  4. Licitație
  5. Cum te visez?
  6. Trupurile viselor
  7. Noapte liniștitã
  8. Atingeri ireale
  9. Vise
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. ????
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Minunea de a fi existat
  14. Umed și cald
  15. Imaginea ta
  16. Peste tine
  17. Vâltoare
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. Prezent prea simplu
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii