Adrian Furnicã

Din cauza ta

Nu am compasiune pentru visurile
Moarte
Și nici nu vreau sã le mai vãd vreodatã
Urmele lor amãgitoare
Rãmase undeva în memorie.

Nu am compasiune pentru speranțele
Dispãrute
Și nici nu mã strãduiesc
Sã le aduc la viațã
Deși aș mai putea face ceva
Pentru ele.

La ce bun toate acestea dacã
Întotdeauna
Când ai nevoie mai puțin de ele
Se înghesuie în mintea mea
Fãrã sã le chem
Fãrã sã le doresc.

Și atunci singura variantã
Pentru a privi în viitor cu
Încredere
Este sã trãiesc
Condamnându-le la moarte
În fiecare zi

Sau mai bine sã te rog sã ai grijã
Sã nu mai aparã
Pentru cã toate se întâmplã
Din cauza
Ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde se termina iubirea
  2. Cu tine
  3. Sãrutul încrâncenat și singur
  4. Adio, realitate
  5. Mãnunchiuri
  6. Nebun dupã tine
  7. Marginea existenței
  8. Altfel, de ce?
  9. Somnul tãu
  10. Imaginea ta
  11. Tristețea de a te fi cunoscut
  12. Incertitudine
  13. Disperare
  14. Neant
  15. Într-o cutã
  16. Încã te iubesc
  17. Umbrele noptii
  18. În spatele urechii
  19. Peste tine
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii