Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Definitiv
2. O singurã ființã
3. Toamna iubirii
4. În spatele urechii
5. Sã mã sãruți
6. Mai stai…
7. Regãsirea
8. Indigestie
9. Cuvinte mai moi
10. Unde se termina iubirea
11. Vâltoare
12. Univers infinit de plăceri
13. Nebun dupã tine
14. Risipirea
15. Cu tine
16. Minunea de a fi existat
17. Vorbe
18. Fãrã pereche
19. Vitrina sufletului tãu
20. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a