Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mã doare
  2. Pasiune
  3. Suspinul
  4. Nebun dupã tine
  5. O singurã ființã
  6. Altfel, de ce?
  7. Prezent prea simplu
  8. Risipirea
  9. Minunea de a fi existat
  10. Lupta
  11. Aproape
  12. Semnul tãu
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Alb
  15. Iubita mea
  16. Mai… de tot
  17. Unde se termina iubirea
  18. Sfâșiere
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii