De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
Sunt un cetăţean oarecare, muncitor ca mai tot românul şi trăitor de mai bine de 40 de ani în cartierul Drumul Taberei. Pe vremuri, prin anii '70, era unul dintre cele mai aerisite cartiere ale capitalei. Spaţii verzi întinse, distanţele între blocuri destul de mari şi cele câteva linii de transport în comun care deserveau cartierul, făceau din Drumul Taberei, un cartier pe care îl invidiau mulţi bucureşteni. Îmi aduc aminte de o fotografie alb-negru din "Istoria Românilor" de Constantin Giurescu (ediţia 1975), în care se vedea de sus un colţ de cartier, ca exemplificare a noilor condiţii de trai ale clasei muncitoare. O minune de imagine era acolo. La intrare, pe lângă strada Ho si Min, a fost amplasat Ministerul Apărării Naţionale, drept pentru care o mulţime de ofiţeri şi cadre ale Ministerului de Interne au primit case de la fostul regim acolo.
Se putea ajunge în centru destul de repede, iar când s-au introdus prin anii '70 primele linii de maxi-taxi şi apoi cele rapide de la ITB, făceai până la Universitate nu mai mult de 20 de minute. Între timp, între primele blocuri au apărut alte blocuri, aleile au început să dispară, iar distanţele dintre locuinţele noastre s-au micşorat într-atât de mult, încât orice formă de intimitate a devenit tributară draperiilor sau jaluzelelor. Plombe peste plombe au transformat cartierul acela frumos şi cochet într-o aglomerare de betoane urâte şi uniforme în care trăiesc aproape 300000 de oameni. Cartierul se termina la Valea Oltului şi până la linia de centură era un câmp imens, străbătut de conductele la vedere ale CET-Vest, pe care când eram copii prindeam guşteri cu care speriam fetele la şcoală. Acum pe câmpul ăla sunt câteva sute de vile, una mai urâtă şi mai mare decât alta şi au început să apară şi o mulţime de blocuri. Alte câteva mii de oameni s-au mutat şi acolo. Şi, mă rog, de ce povestesc eu toate astea? Păi pentru că, deşi cartierul s-a mărit de peste trei ori în ultimii 30 de ani, intrările şi ieşirile au rămas aceleaşi. În stânga, peste Podul Ciurel şi prin Cartierul Crângaşi, pe unde se mai înghesuie şi locuitorii din Militari, plus cei care vin de pe autostradă, în faţă prin intersecţia de la Răzoare, nodul Gordian al traficului din Bucureşti, iar prin dreapta pe lângă stadionul Ghencea până la Trafic Greu.
Toată lumea spune că Pasajul Basarab va rezolva problema ambuteiajelor şi va fluidiza accesul spre acest cartier sau spre Militari, dar nimic mai fals. Ca să treci pe acest pasaj trebuie să ajungi la el, ceea ce între noi fie vorba, va fi la fel de greu ca şi până acum. Miile de maşini se vor înghesui pe aceleaşi artere neîncăpătoare, strangulate şi prost proiectate ca şi până acum, iar bijuteria arhitectonică despre care se vorbeşte atât de mult în ultima vreme va deveni la fel ca cel din capodopera lui Cornelius Ryan, "Un pod prea îndepărtat". Acum nu-i bai că se face, că poate în mandatul altui primar, care ne urăşte mai puţin, să se gândească cineva şi la locuitorii cartierelor marginaşe. Între timp însă, se face un pasaj cvasiinutil între Calea Văcăreşti şi Mihai Bravu; în loc să se facă ceva asemănător la Piaţa Sudului, se face un pasaj subteran pe sub "dolarul găurit" din Piaţa Charle de Gaulle, se sapă tranşee la Universitate, lăsate deschise din cauza unor schelete descoperite pe acolo (or fi aşteptat troleibuzul 84 din Drumul Taberei), se vorbeşte despre un pasaj în Piaţa Presei Libere şi unul pe sub Arcul de Triumf. Adică pe unde trec coloanele oficiale ale politicienilor. Nu se începe nimic la Doamna Ghica, pe şoseaua Colentina, în Militari, în Berceni, dar se începe un pasaj care leagă rectiliniu două artere late cât o zi de post peste un pod deja existent.
Centura e lăsată baltă, că ce mama măsii, doar e inaugurată, străpungerea dinspre 1 Mai spre Drumul Sării e abandonată, şi tot aşa. Important însă este ca drumul maşinilor oficiale dinspre şi spre aeroport să fie lin şi drept, iar cel al maşinilor bogătaşilor din Pipera să fie scurt peste Calea Floreasca şi Barbu Văcărescu, pentru că şi acolo se construieşte un pasaj. Iar noi, cei din cartierele fără metrou, în care transportul în comun are viteza melcului, noi chiar nu mai contăm? Adică, dacă tot stăm înghesuiţi în "cutiile de chibrituri" de beton comuniste să avem măcar parte de ambuteiaje capitaliste. Diferenţa fiind, că la ei ambuteiajele sunt pe zeci de kilometri, iar la noi pe sute de metri. Soluţia cea mai uşoară şi care ar arăta că şi noi contăm ar fi pentru început sincronizarea semafoarelor, dar pesemne că e prea greu să faci un minim gest de curtoazie. Aşa că, dacă tot nu se revoltă nimeni, edilii lasă lucrurile aşa cum sunt. Fraierii să se descurce. Între timp, îl vedem pe şeful Capitalei, ca un general cu două stele pe umăr, una fiind Pasajul Basarab (amânat de la inaugurare de la 1 martie la Sfântul Aşteaptă), şi cealaltă Stadionul Naţional, cum se plimbă doct şi înţelegător printre constructori, ca un Ceauşescu în miniatură şi având păreri din cele mai pertinente despre starea lucrărilor. Şi noi, cei din cartiere, cu noi cum rămâne? De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
P.S. Bucureşteni din toate cartierele, uniţi-vă!!
Se putea ajunge în centru destul de repede, iar când s-au introdus prin anii '70 primele linii de maxi-taxi şi apoi cele rapide de la ITB, făceai până la Universitate nu mai mult de 20 de minute. Între timp, între primele blocuri au apărut alte blocuri, aleile au început să dispară, iar distanţele dintre locuinţele noastre s-au micşorat într-atât de mult, încât orice formă de intimitate a devenit tributară draperiilor sau jaluzelelor. Plombe peste plombe au transformat cartierul acela frumos şi cochet într-o aglomerare de betoane urâte şi uniforme în care trăiesc aproape 300000 de oameni. Cartierul se termina la Valea Oltului şi până la linia de centură era un câmp imens, străbătut de conductele la vedere ale CET-Vest, pe care când eram copii prindeam guşteri cu care speriam fetele la şcoală. Acum pe câmpul ăla sunt câteva sute de vile, una mai urâtă şi mai mare decât alta şi au început să apară şi o mulţime de blocuri. Alte câteva mii de oameni s-au mutat şi acolo. Şi, mă rog, de ce povestesc eu toate astea? Păi pentru că, deşi cartierul s-a mărit de peste trei ori în ultimii 30 de ani, intrările şi ieşirile au rămas aceleaşi. În stânga, peste Podul Ciurel şi prin Cartierul Crângaşi, pe unde se mai înghesuie şi locuitorii din Militari, plus cei care vin de pe autostradă, în faţă prin intersecţia de la Răzoare, nodul Gordian al traficului din Bucureşti, iar prin dreapta pe lângă stadionul Ghencea până la Trafic Greu.
Toată lumea spune că Pasajul Basarab va rezolva problema ambuteiajelor şi va fluidiza accesul spre acest cartier sau spre Militari, dar nimic mai fals. Ca să treci pe acest pasaj trebuie să ajungi la el, ceea ce între noi fie vorba, va fi la fel de greu ca şi până acum. Miile de maşini se vor înghesui pe aceleaşi artere neîncăpătoare, strangulate şi prost proiectate ca şi până acum, iar bijuteria arhitectonică despre care se vorbeşte atât de mult în ultima vreme va deveni la fel ca cel din capodopera lui Cornelius Ryan, "Un pod prea îndepărtat". Acum nu-i bai că se face, că poate în mandatul altui primar, care ne urăşte mai puţin, să se gândească cineva şi la locuitorii cartierelor marginaşe. Între timp însă, se face un pasaj cvasiinutil între Calea Văcăreşti şi Mihai Bravu; în loc să se facă ceva asemănător la Piaţa Sudului, se face un pasaj subteran pe sub "dolarul găurit" din Piaţa Charle de Gaulle, se sapă tranşee la Universitate, lăsate deschise din cauza unor schelete descoperite pe acolo (or fi aşteptat troleibuzul 84 din Drumul Taberei), se vorbeşte despre un pasaj în Piaţa Presei Libere şi unul pe sub Arcul de Triumf. Adică pe unde trec coloanele oficiale ale politicienilor. Nu se începe nimic la Doamna Ghica, pe şoseaua Colentina, în Militari, în Berceni, dar se începe un pasaj care leagă rectiliniu două artere late cât o zi de post peste un pod deja existent.
Centura e lăsată baltă, că ce mama măsii, doar e inaugurată, străpungerea dinspre 1 Mai spre Drumul Sării e abandonată, şi tot aşa. Important însă este ca drumul maşinilor oficiale dinspre şi spre aeroport să fie lin şi drept, iar cel al maşinilor bogătaşilor din Pipera să fie scurt peste Calea Floreasca şi Barbu Văcărescu, pentru că şi acolo se construieşte un pasaj. Iar noi, cei din cartierele fără metrou, în care transportul în comun are viteza melcului, noi chiar nu mai contăm? Adică, dacă tot stăm înghesuiţi în "cutiile de chibrituri" de beton comuniste să avem măcar parte de ambuteiaje capitaliste. Diferenţa fiind, că la ei ambuteiajele sunt pe zeci de kilometri, iar la noi pe sute de metri. Soluţia cea mai uşoară şi care ar arăta că şi noi contăm ar fi pentru început sincronizarea semafoarelor, dar pesemne că e prea greu să faci un minim gest de curtoazie. Aşa că, dacă tot nu se revoltă nimeni, edilii lasă lucrurile aşa cum sunt. Fraierii să se descurce. Între timp, îl vedem pe şeful Capitalei, ca un general cu două stele pe umăr, una fiind Pasajul Basarab (amânat de la inaugurare de la 1 martie la Sfântul Aşteaptă), şi cealaltă Stadionul Naţional, cum se plimbă doct şi înţelegător printre constructori, ca un Ceauşescu în miniatură şi având păreri din cele mai pertinente despre starea lucrărilor. Şi noi, cei din cartiere, cu noi cum rămâne? De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
P.S. Bucureşteni din toate cartierele, uniţi-vă!!
Comentarii (5):
Asa este: Dr. taberei era un cartier frumos si oarecum elitist. Locuiesc din \'73 dar ca in ultimii ani nu a aratat niciodata. Oprescu e vinovat ca nu s-a tinut de promisiuni in privinta fluidizarii traficului si a metroului (nici nu-mi faceam iluzii ca Pinochio o sa fac ceva) dar nici cu Poteras nu mi-e rusine- ce pretentii sa ai de la unul care are dificultati de exprimare. Asta a reusit sa transforme cartierul intr-un balci de sfarsit de secol 19. A tocat la bani pubilici pentru parcul Moghioros \"fara numar\" ca sa citez din clasici si nu a reusit decat o tiganie infecta aducand tiribombe si gratare cu mici pe spatiul lacului. Mizeria, ambuteiajele, maidanezii si kitsch-ul sunt la tot pasul.
ce treaba are oprescu - primar de 2 ani- cu ce n-au facut in alti 18 ani restul ? de basescu si videanu ai auzit pai neuron de furnica ? N-ai auzit, ca pupinbasist ai urechile astupate cu rahat oranj
\"Toată lumea spune că Pasajul Basarab va rezolva problema ambuteiajelor şi va fluidiza accesul spre acest cartier sau spre Militari, dar nimic mai fals. Ca să treci pe acest pasaj trebuie să ajungi la el, ceea ce între noi fie vorba, va fi la fel de greu ca şi până acum. Miile de maşini se vor înghesui pe aceleaşi artere neîncăpătoare, strangulate şi prost proiectate ca şi până acum, iar bijuteria arhitectonică \"
.....tati....uita-te in oglinda bine; esti defect.
pana sa se dea podul in functiune pe arterele alea inghesuite STAI cu masina bara la bara; dupa ce se va da drumul la pod pe aceleasi artere inghesuite VEI CIRCULA bara la bara si asta este o diferenta enorma....o sa vezi tu ce bine o sa fie....vrei sa-ti amintesc bancu` cu evreul care se duce la rabi ca nu mai au loc in casa ?....hai ca-l stii...; ei , asa o sa fie !!!
a! si sa stii ca arterele alea nu au fost \"prost proiectate\" - vezi ca esti incoerent si te contrazici ? - pentru simplul fapt ca au fost proiectate IN ACEIASI ANI in care a fost proiectat tot cartierulinitial; si au functionat bine merci ( ca si blocurile alea aerisite ) pana la un moment dat....
Ca bine zici colega. ce cartier frumos si aerisit era Drumul Taberei. Si eu am copilarit si crescut in acest frumos cartier. Acum arata mai rau decit ferentariul. Rusine edililor impreuna cu oprescu
