Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
Astazi este Ziua Nationala a Veteranilor de Razboi. Cine sint ei oare ? Mai exista ? Citi mai traiesc ? Pentru societatea asta ei sint niste umbre. Batrini, uitati, ignorati, cei citiva supravietuitori isi duc zilele intr-o ignorare profunda. Citiva mai poarta in piept o insigna care atesta calitatea de veteran de razboi. Nu o vede nimeni, pentru ca nu mai conteaza. Nimeni de fapt nu prea stie azi ce inseamna. Ce ascunde in spatele ai acea farima de metal pe care unii o pun la rever ? Cite orori , suferinta, deznadejde, truda, durere ? Oare stie cineva ce au vazut ochii acelor oameni ? Prin ce au trecut ei ? Ce s-au straduit sa uite ca sa poata supravietui in anii ce au urmat ? Se urca in troleibuz cu greutate, cara dupa ei cite o sacosa infinit de grea, se uita cu ochii goi in jur si par a nu intelege in ce s-a transformat lumea asta. Citi ani sa fi avut in 1939 cind a inceput razboiul ? Ce sperante au avut acesti oameni, cum vedeau ei viitorul atunci? Nu mai conteaza. Nici macar pentru ei. Au fost fire de nisip intr-o masinarie a mortii. Tot universul a complotat impotriva omenirii redusa la cite un suflet. Ce mai inseamna azi un veteran de razboi ? Ce duce el pe umerii lui ? Cita frustrare, ura dar mai ales iertare ? Au fost soldati, ofiteri, comandanti, au fost oameni care au facut frontul pentru ca asa li s-a ordonat, au reusit sa supravietuiasca. Toti acesti oameni au jurat la un moment dat credinta regelui si tarii, apoi s-au trezit sub comunisti, au ajuns azi intr-o societate necalificata, urita, descompusa care pe linga dispret le arunca in fata uitarea ! Din cind in cind, cite un oficial cu rang nemeritat mai depune cite o coroana de flori la cele citeva monumente din tara asta, gindindu-se pesemne la masa de dupa. Pe vremea comunistilor haina militara avea totusi mai multa valoare, atragea mai mult respect. Azi, se trezesc chiar niste ziaristi nemernici care injura fostii militari. Habar nu au cit a facut Armata Romana pentru tara asta, chiar si dupa 1945. E greu de inteles. Dar inainte de toate, incercati sa va uitati in ochii veteranilor de razboi si imaginati-va raspunsuri la intrebarile puse mai sus. Apoi priviti in voi insiva si construiti-va o lume ca aia in care au trait ei. E greu ? Mie mi se pare imposibil. Si totusi oamenii aia au strabatut-o avind in spate imaginile vazute pe front. Traite, impregnate in memorie, in suflet, in inima. Veteranul de razboi nu asteapta respect, nu mai asteapta recunostinta . Asteapta moartea. Uitarea a venit de mult, el numai conteaza pentru societatea de azi decit statistic. Si e o curiozitate. A reusit sa strabata infernul, sa traiasca toate distorsiunile societatii si sa ajunga azi, un batrin oarecare. Toti sintem niste numere in statistici. Ei insa puteau fi insa niste numere in cea mai dureroasa statistica….cea a mortilor tineri. Acum nu mai conteaza. Au avut noroc ? Sansa ? Dumnezeu i-a ocrotit ? Citi dintre noi am pleca azi sa luptam pentru tara asta cu arma in mina, riscindu-ne vietile ? Ca nu merita, asta e o alta poveste. Poate ca nici tara aia, regimul politic de atunci, politicienii de atunci nu meritau. Si totusi veteranii de azi si-au riscat atunci vietile pentru ei. Si de aceea merita nu numai respectul ci si recunostiinta noastra. Ca toti militarii de altfel. Iar memoria lor trebuie cinstita. Cu plecaciune !! P.S. Am scris asta si pentru a-i multumi inca odata tatalui meu pentru tot ce a facut pentru mine si pentru tara asta: Colonel farmacist Furnica Constantin, veteran de razboi, primul pe tara promotia 1944 a Facultatii de Farmacie, premiat de Majestatea sa Regele Mihai, comandantul Serviciului 13 Igiena pe front, ranit in atac cu mortiere in muntii Tatra, decorat cu Crucea Regina Maria clasa I pentru fapte de arme in al Doilea Razboi Mondial, absolvent al Facultatii de Chimie Industriala (asistent universitar al profesorului Nenitescu), doctor in Chimie, arestat de regimul comunist (greva foamei 19 zile), comandantul Institului de Cercetari Farmaceutice al Armatei, Farmacist sef al Armatei, lector universitar la Facultatea de Studii Economice ( merceologia produselor alimentare ), detinator a trei brevete de inventii ( cel mai bun anestezic din lume de rahianestezie 1975, sustinator de efort 1977, sterilizarea apei de baut in conditii de campanie 1978 ), seful Comisiei Medicamentului ( demisonar din aceasta functie la presinea lui Adrian Paunescu ). Dragul meu tata, vesnica recunostinta !!
Comentarii (2):
Felicitari dle Furnica pentru modul sensibil in care ati scris...
Societatea noastra, in ansamblul ei, nu acorda (nici) acestor oameni respectul ce li se cuvine.
Dupa parerea mea, acest fenomen se datoreaza lipsei de educatie. Stiti care este culmea? Foarte multi conationali nu-si respecta nici macar bunicii sau parintii... Adica nu-i respecta pe aceia care trebuiau sa le dea cei "sapte ani de acasa"- adica sa-i educe!
