Cristian Paturca, un om uitat
Nu stiam cine este Cristian Paturca in 1990 in timpul celor 53 de zile de Piata Universitatii. Nu stiu nici acum. Nu ma omor dupa muzica romaneasca pentru ca nu vrea sa evolueze. Imnul Golanilor care se auzea atunci in piata nu avea nicio valoare artistica. Este o melodie simpla si cu versuri insailate. Are insa o mare valoare sentimentala pentru mine. Am ascultat-o din nou ieri cind am auzit ca autorul ei a murit. Parca am pierdut si ultima speranta. Omul Paturca a intrat in eternitate lasind in urma o borna kilometrica in sufletul meu. Zilele in care am crezut. Imi aduc aminte ca scuturam cheile deasupra capului si ii strigam lui Ion Iliescu :"Ti-a sunat ceasul". Apoi ascultam imnul golanilor si ii sorbea versurile crezind in ele . Brusc mi-am adus aminte de punctul 8 de la Timisoara si de credinta ca o sa fie bine. A disparut. S-a dus cu 20 de ani inainte ca Cristian Paturca sa dispara si el. Sint trist dar nu mai sint confuz ca atunci.Acum stiu clar de unde ni se trage. Sentimentul ca s-a schimbat ceva era atit de puternic incit ma duceam seara de seara la Universitate ca sa ma mai imbat putin cu noua adiere. Acum, cind trec pe acolo il vad doar pe Gigi Becali stind pe o masina in picioare si pe Traian Basescu chemindu-ne din trei in trei luni la raport. Si asta vegheati cu induiosatoare bincuvintare de umbra lui Iliescu zimbind minerilor. Adio Cristian Paturca...ai cintat degeaba. Lumea te-a si uitat. Ce pacat.