23 de ani de la 13/15 iunie 1990
Timp de aproape 40 de zile am participat la manifestatiile din Piata Universitatii in 1990. Eram tinar si visitor. Inca mai credeam in Revolutie ca un copil care crede in Mos Craciun. Mergeam seara de seara sa pun umarul la alungarea lui Iliescu pe care il credeam atunci doar impostor. Mai tirziu am descoperit ca e si criminal dar asta e alta poveste. Cintau acolo niste baieti, unii vorbeau din balcon dar cel mai multi imi placea cind toata lumea isi scotea cheile din buzunar si scuturindu-le tare strigau “ Ti-a sunat ceasul, ti-a sunat ceasul “ Banuiam ca nu putem schimba mare lucru dar cu siguranta pe noii guvernanti ii enervam foarte rau. Credeam cu tarie ca societatea se va modifica radical din strafunduri, ca romanii isi doreau profund sa o rupa de tot cu regimul Ceausescu. Greseala mea de atunci a fost sa cred ca el, Ceausescu, era in toate, ignorind ca de fapt a fost doar capul unui trup care s-a dovedit ca poate trai si fara partea lui superioara. Dictatorul a fost doar virful unei nomenclaturi care in momentul in care si-a dorit sa-l schimbe, a facut-o. Odata decapitata, societatea oligarhilor latenti s-a pus in miscare numai ca in loc de un cap, i-au crescut pe gitul gros, o multime de excrescente care mai de care mai dormice de afirmare. O hidra urita si bezmetica pusa pe transat o tara in bucatele guvernabile local.
Lucram inca la Microelectronica, tinar inginer gata de afirmare. Trebuia sa se duca cineva la Tirgu Mures in delegatie dar nu voia nimeni, de frica ungurilor care il bagasera in spital pe Mihai Cofariu in fata camerelor de luat vederi. M-am oferit eu, cu conditia sa-mi deconteze avionul. Nu mai zburasem si mi se parea un bun prilej sa incep pe banii intreprinderii. Mi s-a aprobat pentru ca altfel raminea productia fara seria zero. Am plecat si astfel am scapat nebatut de militia lui Diamandescu si de minerii lui Cosma pentru ca as fi fost cu siguranta si eu in Piata Universitatii cind s-au plantat flori printre ciomege.
Sint 23 de ani de atunci .
Au ramas in memeoria colectiva din perioada aia….”Nu e vindem tara”, “Noi muncim, noi nu gindim” , “Moarte intelectualilor”, “Ce ai facut dumneata in ultimii 5 ani ?”…
Ce ironie a istoriei ! Tara a fost vinduta pe nimic, de muncit nu mai munceste nimeni, desi toti ar vrea, in conditiile in care poporul continua sa nu gindeasca, intelectualii n-au murit dar nici nu au proliferat…Am vazut la televizor cum cad dinamitate fabricile facute de comunisti si cum pe locurile ramase goale s-au construit mall-uri unde romanul de rind face doar “window shoping”.
Doar prostia a crescut alimentata de televizoare, ura e instalata in noi bine ancorata si doar lehamitea o intrece in intensitate. Pe fata Romaniei troneaza niste negi uriti si puturosi cu nume proprii ca Bianca, Radulescu, Pestritu, Senzuala, Becali, Buruiana, Botezatu iar in maruntaie cancerul generalizat de tip Ghise, Calimente, Dan Diaconescu si ceilalti se adapa cu seva tarii. Cultura se zbate intr Maruta, Simona Gherghe si Un show pacatos iar idealurile tinerilor se proptesc in Liga Campionilor si Loteria Nationala.
Au trecut 23 de ani de cind Iliescu, cel nepedepsit pentru nimic, le multumea minerilor pentru forta lor civica si tot atitia de cind Brucan, gentil si binevoitor ne facea prosti pentru doar 20 de ani ignorind persevernta acestui popor de a fi tembel si ticalos pe termen lung. Despre speranta nu mai are rost sa vorbim in acest context pentru ca ar fi desuet si inoportun.
Lucram inca la Microelectronica, tinar inginer gata de afirmare. Trebuia sa se duca cineva la Tirgu Mures in delegatie dar nu voia nimeni, de frica ungurilor care il bagasera in spital pe Mihai Cofariu in fata camerelor de luat vederi. M-am oferit eu, cu conditia sa-mi deconteze avionul. Nu mai zburasem si mi se parea un bun prilej sa incep pe banii intreprinderii. Mi s-a aprobat pentru ca altfel raminea productia fara seria zero. Am plecat si astfel am scapat nebatut de militia lui Diamandescu si de minerii lui Cosma pentru ca as fi fost cu siguranta si eu in Piata Universitatii cind s-au plantat flori printre ciomege.
Sint 23 de ani de atunci .
Au ramas in memeoria colectiva din perioada aia….”Nu e vindem tara”, “Noi muncim, noi nu gindim” , “Moarte intelectualilor”, “Ce ai facut dumneata in ultimii 5 ani ?”…
Ce ironie a istoriei ! Tara a fost vinduta pe nimic, de muncit nu mai munceste nimeni, desi toti ar vrea, in conditiile in care poporul continua sa nu gindeasca, intelectualii n-au murit dar nici nu au proliferat…Am vazut la televizor cum cad dinamitate fabricile facute de comunisti si cum pe locurile ramase goale s-au construit mall-uri unde romanul de rind face doar “window shoping”.
Doar prostia a crescut alimentata de televizoare, ura e instalata in noi bine ancorata si doar lehamitea o intrece in intensitate. Pe fata Romaniei troneaza niste negi uriti si puturosi cu nume proprii ca Bianca, Radulescu, Pestritu, Senzuala, Becali, Buruiana, Botezatu iar in maruntaie cancerul generalizat de tip Ghise, Calimente, Dan Diaconescu si ceilalti se adapa cu seva tarii. Cultura se zbate intr Maruta, Simona Gherghe si Un show pacatos iar idealurile tinerilor se proptesc in Liga Campionilor si Loteria Nationala.
Au trecut 23 de ani de cind Iliescu, cel nepedepsit pentru nimic, le multumea minerilor pentru forta lor civica si tot atitia de cind Brucan, gentil si binevoitor ne facea prosti pentru doar 20 de ani ignorind persevernta acestui popor de a fi tembel si ticalos pe termen lung. Despre speranta nu mai are rost sa vorbim in acest context pentru ca ar fi desuet si inoportun.
Comentarii (1):
Perfect adevarat, bine amintit si explicat.
Imi pare rau ca am fost manipulata atunci (nu am facut nimic, dar am crezut)si ca nu am inteles. Cred ca s-ar mai putea adauga ca (parere mea) acum se razboiesc securistii intre ei. Vai de Romania.
