Sint un extraterestru
Romania nu mai are simboluri. Nu pentru ca nu ar exista pe undeva oameni care sa fie exponentiali pentru timpul pe care il traim ci pentru ca nu mai avem in primul rind cine sa-i recunoasca. Istoria a macinat constiinta poprului, l-a indobitocit cu uitare, i-a dat timp de 45 de ani niste analfabeti drept conducatori, ce-i drept cu ajutorul tancurilor sovietice si a inversat valorile astfel incit prostii sa devina sefi. Dupa 1989 acelasi popor grobian a refuzat asanarea morala a societatii cu ajutorul unui Iliescu, avorton al nomenclaturii de partid, care a dat semnalul ciracilor lui ca nu are rost nici macar sa se ascunda ci a venit momentul sa se imbogateasca pe spinarea prostilor. Prosti care au strigat cit ii tineau bojocii ca nu-si vind tara dar pe care au facut-o bucati si au dat-o cadou unor colonialisti fara scrupule. Dintr-o societate igrasioasa, cu o multime de pricipii medievale, intunecata la minte si saraca nu putea sa iasa la suprafata decit un mucegai politic, cu un miros pestilential si o forma urita.
In tot acest intuneric in care inteligentele se aprind sporadic se simtea nevoia unor faruri calauzitoare, a unor constiinte luminate, a unor ginditori apolitici, drepti, frumosi, morali. Am sperat ca punctual 8 de la Timisoara va fi pus in aplicare odata si odata dar nu s-a intimplat. Am sperat ca fostii comunisti sa nu mai fie conducatori in tara asta dar s-au instalat in capul mesei din primul minut unde maestru de ceremonii a fost acelasi Iliescu impreuna cu minerii lui.Cu toate astea ar fi putut sa apara in urma fermentatiei natiunii si alte figuri la care sa ne raportam, intelectuali de marca. Dar nu. Printre primele deziluzii a fost Dan Amedeo Lazarescu. Apoi Ioan Grosan, Ion Besoiu, Constantin Balaceanu Stolnici, Nicolae Breban, Alex Mihai Stoenescu, Ducu Bertzi si bineinteles, bomboana pe coliva, Dan Puric. Dupa cum vedeti nu am adus aminte de nici un politician. Mi-as fi dorit sa vad cum se naste o emblema noua. Un fir al Ariadnei de care sa ma tin ca sa ma conduc spre iesirea din pestera dar nimic. Pe linga astia cu siguranta mai sint multi fosti colaboratori ai fostei securitati dar macar nu incearca sa se se dea drept apostoli ai neamului. Si atunci la cine ne raportam ? Cine sint reperele morale ale poporului ? Nu gasesc pe nimeni care prin statura morala sa-mi canalizeze sperantele publice. Exista bineinteles citeva personalitati care lupta in underground ca niste cirtite ale constiintei nationale prin cultura dar cum spectatorii sint tot mereu aceiasi , se transforma in niste enclave in jurul carora se cristalizeaza prea putini. Putin teatru, ceva literatura, citeva concerte, o revista, maxim doua, nici o emisiune de televiziune. Gindim pe ascuns ca sa nu fim stridenti intr-o lume care o apreciaza pe Bianca, Bote, Zavoranu,Moculeasca pentru ca am ajuns ca noi sa fim stridenti intr-un univers pe care ei il domina. Iata ca extraterestrii exista. Sintem noi, citiva care mai deschidem o carte, care stim ca Milan Kundera nu a jucat la Dinamo, Salman Rushdie nu e actor la Bollywood, Murakami nu e o marca de tigari si ca intre Peris si Paris e o diferenta. Si asta in timp ce fosti informatori ai securitatii ca Pimen, Voiculescu, Ghise sint in viata publica.
Asta vara am fost la Nurnberg. Era cea mai mare expozitie Albrecht Durer din ultimii 50 de ani. Veneau autocare din toata Germania cu mii de nemti de toate virstele sa viziteze expozitia. La Deutches Museum in Munchen am stat o ora la coada. Iar la televiziunea germana timp de trei saptamini nu am auzit vorbindu-se de Romania nici odata. Am suferit in sinea mea. As fi vrut sa fiu si eu prezent, activ, sa se stie de mine. Nu eu ca persoana ci prin tara mea. Sa stiu ca exist, ca insemn ceva ca popor. Nimic. Privit dinspre ei, eu sint o fantoma, un abur, o iluzie. Doar compatriotii mei care ciordesc pe acolo mai duc numele meu peste hotare. Ce trist. In tara sint extraterestru, de afara, nu exist…
In tot acest intuneric in care inteligentele se aprind sporadic se simtea nevoia unor faruri calauzitoare, a unor constiinte luminate, a unor ginditori apolitici, drepti, frumosi, morali. Am sperat ca punctual 8 de la Timisoara va fi pus in aplicare odata si odata dar nu s-a intimplat. Am sperat ca fostii comunisti sa nu mai fie conducatori in tara asta dar s-au instalat in capul mesei din primul minut unde maestru de ceremonii a fost acelasi Iliescu impreuna cu minerii lui.Cu toate astea ar fi putut sa apara in urma fermentatiei natiunii si alte figuri la care sa ne raportam, intelectuali de marca. Dar nu. Printre primele deziluzii a fost Dan Amedeo Lazarescu. Apoi Ioan Grosan, Ion Besoiu, Constantin Balaceanu Stolnici, Nicolae Breban, Alex Mihai Stoenescu, Ducu Bertzi si bineinteles, bomboana pe coliva, Dan Puric. Dupa cum vedeti nu am adus aminte de nici un politician. Mi-as fi dorit sa vad cum se naste o emblema noua. Un fir al Ariadnei de care sa ma tin ca sa ma conduc spre iesirea din pestera dar nimic. Pe linga astia cu siguranta mai sint multi fosti colaboratori ai fostei securitati dar macar nu incearca sa se se dea drept apostoli ai neamului. Si atunci la cine ne raportam ? Cine sint reperele morale ale poporului ? Nu gasesc pe nimeni care prin statura morala sa-mi canalizeze sperantele publice. Exista bineinteles citeva personalitati care lupta in underground ca niste cirtite ale constiintei nationale prin cultura dar cum spectatorii sint tot mereu aceiasi , se transforma in niste enclave in jurul carora se cristalizeaza prea putini. Putin teatru, ceva literatura, citeva concerte, o revista, maxim doua, nici o emisiune de televiziune. Gindim pe ascuns ca sa nu fim stridenti intr-o lume care o apreciaza pe Bianca, Bote, Zavoranu,Moculeasca pentru ca am ajuns ca noi sa fim stridenti intr-un univers pe care ei il domina. Iata ca extraterestrii exista. Sintem noi, citiva care mai deschidem o carte, care stim ca Milan Kundera nu a jucat la Dinamo, Salman Rushdie nu e actor la Bollywood, Murakami nu e o marca de tigari si ca intre Peris si Paris e o diferenta. Si asta in timp ce fosti informatori ai securitatii ca Pimen, Voiculescu, Ghise sint in viata publica.
Asta vara am fost la Nurnberg. Era cea mai mare expozitie Albrecht Durer din ultimii 50 de ani. Veneau autocare din toata Germania cu mii de nemti de toate virstele sa viziteze expozitia. La Deutches Museum in Munchen am stat o ora la coada. Iar la televiziunea germana timp de trei saptamini nu am auzit vorbindu-se de Romania nici odata. Am suferit in sinea mea. As fi vrut sa fiu si eu prezent, activ, sa se stie de mine. Nu eu ca persoana ci prin tara mea. Sa stiu ca exist, ca insemn ceva ca popor. Nimic. Privit dinspre ei, eu sint o fantoma, un abur, o iluzie. Doar compatriotii mei care ciordesc pe acolo mai duc numele meu peste hotare. Ce trist. In tara sint extraterestru, de afara, nu exist…
