Ce bine era pe vremea lui Ceausescu...
Ajung seara acasa. Deschid televizorul si vad un talk-show politic. Dupa 5 minute ma apuca o greata profunda si schimb sa vad ce spun ailalti, pentru ca de fiecare data trebuie sa existe unii care sint contra. Cica asa e lectia democratiei. Greata se accentueaza. Incerc la stiri. Sar peste alea de la ora cinci, pentru ca inevitabil nu sint acasa. Le aleg pe cele de seara. Dintre tigani, morti in accidente, acuzatii de coruptie si monden de rahat, fantoma unei boli acute de stomac se ridica inspaimintator. Greata se mareste. Trebuie sa fug undeva, sa ma refugiez pe un canal care sa ma vindece. Aleg niste divertisment dar nu vreau sa ma pun cu blondele, sa sar in apa de la trambulina , nu vreau nora si nici cancan, nu-mi place de Maruta si nici de Simona Gherghe, vocea Romaniei ma deprima, la fel si factorul X ( suna a lotiune de plaja ) iar talentul romanilor care ma intereseaza pe mine e deasupra dresurilor de ciini sau al dansurilor moderne. Nu servesc nimic pentru ca nu stiu cine e Nea Marin si nici animalele alea cu tite mari care vocifereaza pe ecran. Si cind vad ca nimeni nu danseaza si pentru mine, ma las pagubas. Cad pe spate cu gindul la Las Vegas si ma aleg cu Las Fierbinti. Merge, are haz, ma uit un pic. Mai mut pe TVR 1 si mi-aduc aminte de Telecinemateca, ultraprafuita si iau repede un Emetiral. Greata parca a mai trecut. Pe TVR 2 zabovesc doua minute dar imaginea lui Horia Moculescu imi comanda spasmodic apasarea unui buton la intimplare pe telecomanda. Nu-mi plac mumiile.. Off, am scapat. Privesc pe un canal de sport cum Ilie Dumitrescu, strins intr-un costum de multe mii de euro, pufneste cu inteligenta filozofia fotbalului, emanata dintr-un fel de Kant desuet. E plin de el ca un ceainic sub presiune care il are pe Shopenhauer la degetul mic Ma deprima foarte tare atita inteligenta fotbalistica moderata de Horia Nu stiu Cum si trec la wrestling. Gindirea mi-e atacata frontal si dupa o eschiva grea, ajung la Eurosport. Incerc sa inteleg ce joaca aia in Australia, nu-mi place snooker-ul iar vara nu se joaca nicaieri curling. Cu gindul la sumo beau un pahar de apa Privesc la ciclism. Nu ma prind si dau mai departe. Greata a mai trecut. Ajutata si de un colebil, privirea se opreste la History. E ok. La fel pe National Geografic. Dar cit sa ma uit la Depozite, Restaurari sau rechini si girafe ? Asa ca dupa ce sar peste canalele de muzica, evit cu maiestrie sa ma opresc la Taraf TV si Manele TV si ma delectez un pic cu BBC, CNN si alte din astea. Seara se apropie de sfirsit si parca as dori si altceva. Pe HBO e un film pe care l-am vazut la cinema asa ca sar mai departe. Ma gindesc ca tutele astea din politica romaneasca se uita la canalele porno sa vada daca la final baietii aia se casatoresc cu fetele respective dupa ce le-au chinuit ingrozitor si inchid televizorul. Sau mai bine imi pun un film pe dvd. Cind ma bag in pat, deschid o carte si citesc. Greata mi-a trecut. Vara e mai bine, ies la o terasa, ma vad cu baietii, joc un tennis. Dar vine iarna si serile sint mai lungi. Incerc sa gasesc o metoda sa sar direct la carti dar se pare ca porcaria aia din sufragerie care raspunde la telecomanda e ca un drog. Off. Ce bine era pe vremea lui Ceausescu. Aveam doar doua ore de emisie. Si aveam 25 de ani !!
Comentarii (2):
Problema nu se rezuma la ce bine era la 25 de ani și nici la 2 ore de TV! Vremurile sunt absurde, televiziunea trăiește din reclama și oamenii din pomeni televizate. Cartea nu a omorât pe nimeni, nu cere pauza de reclama și, culmea, are mesaj!
