Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
Sa zicem ca vine un cutremur datorita caruia cladirile cu risc seismic ridicat, din centrul Bucurestiului se prabusesc ( Doamne fereste ! ). Ce vor face locatarii, in afara ca-l vor injura inca odata pe cel mai doctor dintre primari ? Sa o luam pe indelete. Sa presupunem ca tanti Mioara care locuieste de multi ani intr-un asemenea bloc, impreuna cu alti pensionari, a primit o trusa de supravietuire pe care doctorul primar a cheltuit o multime de bani. Evident ca nu doarme cu ea in pat si ca sa mai salveze din spatiu, a depozitat-o in debara. Undeva unde sa nu o deranjeze si sa nu-i obtureze accesul la borcanul cu muraturi. Casa incepe sa se miste. Ca sa ne referim si la un fapt real, sa zicem ca la ora 4,37 din noapte. Tanti Mioara doarme, dar pentru ca are un somn vigilent datorat fricii de cutremur, sare din pat ca o felina pensionara, se repede pe hol in pas vioi, deschide usa debaralei si dind la o parte borcanul de gogosari, dupa ce a aprins lumina, insfaca trusa de supravietuire. O stringe la piept cu tarie in timp ce podeaua de sub picioarele ei incepe sa se surpe. Fiind la etajul patru, deasupra dinsei inca cinci sau sase etaje danseaza sugubat pornind si ele la vale. Pensionara noastra vioaie se repede sub o grinda sau sub o tablie de masa sau sub tocul usii si scapa ca prin minune neatinsa.Nu tu fracturi, singe sau rupturi. Linga dinsa, in mormanul de moloz a aterizat ca prin minune trusa care ii da sansa la viata. Se inveleste cu patura NASA, scoate de undeva un pahar, isi toarna niste apa pe care o dezinfecteaza inutil cu pastilele din dotare, mesteca un baton energetic, deschide radioul pe baterii si aprinde lanterna cu lumina verde. Din cind in cind isi mai da pe miini cu servetelele pentru igiena si eventual face pipi intr-un loc mai ferit. Ca de, la cutremur ca la cutremur ! Pe linga ea, pe o raza de citiva metri, toti beneficiarii de truse prinsi sub darimaturi fac la fel. Intre timp, echipele de salvatori incep sa-si faca treaba. La televizor, primarul doctor isi incheie pleiada de scuze cu niste lacrimi de crocodil in priviri. El a scapat pentru ca era in croaziera. Evident, dupa ce ne-a convins ca nu e el de vina ca a venit zgiltiiala asta pentru ca a crezut ca e primar la New York care nu e pe falie seismica. Tanti Mioara de sub moloz ii transmite multumiri evidente ca are cu ce sa se incalzeasca si fluiera a dor si jale dintre caramizi din fluierul de pe inventar. Salvatorii aud si cheama repede o televiziune, doua ca sa transmita in direct momentul istoric al deblocarii pensionarei dintre darimaturi.Apare si doctorul care incepe sa explice exceptionala importanta a trusei de supravietuire, sa sublinieze genialitatea actului achizitionarii acesteia si mindria de a o fi inminat personal lui tanti Mioara intr-o ceremonie speciala. De sub mormane rasuna vesel sute de fluieraturi ale altor detinatori de astfel de truse care asteapta cuminti sa fie salvati. Trei zile mai tirziu, toti supravietuitaorii se vor aduna cu lanternele verzi in mina intr-un mars de multumire in care il vor preaslavi pe primarul care le-a cumparat minunatele ustensile. Fara ele, toate ruinele dintr-un Bucuresti devastat de cutremur ar fi fost pline de cadavre. Asa vor abunda in fluieraturi. Nu ii va ramine primarului decit sa cumpere acum si mai multe truse de supravietuire si pentru restul cetatenilor si sa-i oblige pe acestia sa le poarte cu ei peste tot, in pat, in metrou, la toaleta. In felul acesta, luind act de genialitatea cheluirii a peste 200000 de euro, primarii din zonele cu risc de inundatii vor obliga toti cetatenii sa aiba cite o barca legata de poarta casei si sa doarma cu colacul de salvare cumparat pe banii primariilor, sub pat.
La televizor, doctorul va spune smecherste din coltul gurii:
<>
Sint sigur ca solutia romanesca de va fi brevetata la nivel mondial si va purta numele de Solutia Oprescu de salvare in caz de calalmitate.
Alti bani de cheluit mai aveti domnu’ Doctor ???
Comentarii (1):
De când te-au uşuit ăia de la Gândul, recunosc, sincer, nu te-am mai citit. Am şi uitat că exişti.Da' nu ştiu ce mi-a venit aşa, deodată, să văd dacă mai trăieşti.
Fraaate! Nu doar că trăieşti, da' te şi veseleşti individual (termenul ştiinţific e onanie)cu aceleaşi vechi tâmpenii.
Nu ţi-am citit articolu' ăsta, ultimu', dar l-am citit pe ăl cu câinii vagabonzi. Şi-am descoperit că, în disperarea-ţi de a deveni un tip cu blog citit, ai fătat o expresie licenţioasă inutilă, oribilă, care te azvârle pe raftul de jos al inteligenţei umane şi pe cel mai marketingist, la vedere, al prostiei aceleiaşi specii.
Cum adică, măi, Furnică, SĂ (SE)FUTĂ?! Vorbeşti despre câinii maidanezi, nu? Am pus SE-ul în paranteză, că am impresia că tu nu l-ai folosit. Băi, trist frecător de tastatură, în lipsă de orice altă parte a corpului care-ţi există şi poate fi frecată (nu te bucura, că mă refeream la creştetul capului, care, ca să existe, trebuie să ai şi cap umplut cu creier, când foloseşti durităţi d-astea, precum verbul A FUTE sau reflexivul său, se presupune că-i cunoşti conotaţiile peiorative şi nu-l foloseşti decât în legătură cu specia căreia, din păcate, îi aparţii. Câinii se împerechează. E o chestie ce ţine de instinctul oricărei specii de-a rezista pe lume, prin procreaţie.
Cât de dobitoc să fii, să zici despre câini că nu fac altceva decât SĂ FUTĂ?!
Uite, cam ca tine, aÅŸa de dobitoc.
Şi ce ziceai, mă, că i-ai împuşca pe oamenii care le dau de mâncare?!
Du-te şi te pupă în oglindă! Da' ia mai întâi un emetiral!
