Speranta, dragostea mea
Am ajuns un numar.Unul oarecare.Sa zicem...34234..E scos din burta.E numarul pe care mil-am alocat pentrua da o identitate valorii mele statistice.Este pozitia firmei mele cind se aminteste numarul firmelor care se zbat in conditiile actuale de piata sa supravietuiasca.Atunci cind ii aud pe guvernatnti ca se refera la economie si ca , atitea firme s-au inchis si atitea sint in dificultate eu ma gindesc la numarul asta.Si imi dau seama cit de putin insemnam noi atunci cind privetsi de sus.Un graunte,un fir de nisip,o furnica(haz de necaz) intr-un musuroi...Ma si vad ministru si de ce nu ,prim-ministru la o conferinta de presa..Vin din spate,in costum cu o mapa sub brat pregatita de niste consilieri platiti bine sa ma ajute ...cineva imi deschide o usa si dau nas in nas cu niste reflectoare,aparate de fotografiat,reportofoane, din spatele carora niste oameni,sa le zicem ziaristi pentru conformitate,asteapta sa-mi puna intrebari.Apoi citesc sigur pe mine rapoartele alea si incerc sa transmit un mesaj de imbarbatare,de speranta.Din asta am cit cuprinde.Aia ma intreaba cit ceva,unii la obiect,altii mi se pare ca bat cimpii dar eu oricum daca vreau le spun ca gata si plec.Si mai stiu ca am citit dintr-un foc despre un numar de destine,luate la pachet ,cu valoare statistica.Niste numere.Atitia someri,atitea firme s-au inchis,atitea au dificultati,atitia dializati,atitia handicapati...bani ,arierate,dobinzi,bugete(chestii tehnice care imi dau credibilitate in fata auditoriului)...plictiseala.Hai ca m-ati enervat.Ce ma tot intrebati de viitor,de cum va fi,de cum o sa traiti voi miine?.Doua intrebari si gata.Tu si tu,alesi dupa privirea cea mai prietenoasa si gata ca am treaba.Asta e cind privesti de sus.Cind esti ministru sau de ce nu prim-ministru.Privesti de la inaltimea(un eufemism) salariului si a veniturilor pe care le ai (nediminuate ca doar nu esti prost),a limuzinelor conduse de soferi care nu-si fac probleme cu plinul,a patului inclzit global in locuinta de protocol care n-are restante la intretinere,a meniului din farfurie asigurat de firma de protocol care nu negociaza cu taranul in piata pretul patrunjelului (sau al ingredientelor de gulas,daca esti de la alt partid),al luminii venita din becurile care ard fara sa ma intereseze pretul kilowatt-ului...si asa mai departe.Si tot asa,ministru,primar,gurist pe post de consilier,nesuferit(luat ca substantiv) pe post de comunicator sau ce o da sansa sa fi in aparatul de stat,te referi la noi toti ceilalti cu titulatura de valoare statistica.Nici nu te mai intereseaza ca fiecare numar de acolo duce in spate un destin,o drama ,o tragedie,un viitor(atit cit il mai are daca ne referim statistic la bolnavii de cancer care indraznesc sa ceara bani de tratament),o familie,un numar de copii (luati si ei in calcul cu valoare statistica daca ne referim la natalitate de exemplu sau la alocatii)...Asa am ajuns sa ne traim soarta incercind sa solidarizam pe orizontala,sa ne ducem in spate greutatile si necazurile suduind pe verticala si cersind de la Dumnezeu speranta.Sau de la guvern.Hai mai baieti si fete,uitati-va in spatele fiecarui numar de inventar,incercati sa ne simtiti dramele ascunse in valorile statistice si dati-ne si noua sansa sa topaim cu miinile in sus si sa ne imbratisam unii pe altii spunindu-ne "Speranta,dragostea mea...poate o sa supravietuim"
