Nu pot sa-l sufar pe Marx
Nu pot sa-l sufar pe Marx.Nu mi-a placut planul cincinal si nici economia socialista.Si tot de atunci am ramas cu atitudinea fata de sindicat.Pe vremea raposatului trebuia sa intram toti in sindicat si sa platim o cotizatie,evident degeaba pentru ca sindicatul nu ne apara drepturile in vreun fel ci era o partas,ce-i drept de nevoie, la modul de asuprire al statului si al partidului unic.Si atunci imi erau nesuferiti pentru ca erau parte a propagandei prin care se demonstra calitatea democratiei in comunism . Revenind la Marx , trebuie spus ca nu pot sa-l sufar pentru ca a scris "Manifestul Partidului Comunist", apus bazele materialismului dialectic si pentru ca a trebuit sa dau examen la facultate din operele lui . Nu il injur pentru ca ii respect viziunea si e treaba lui cum s-a pozitionat in istorie , raminind ca aceasta sa-l infirme sau sa-l confirme . Ce imi place insa la Marx este o idee care este esentiala pentru Romania acestor vremuri , cred eu . Si anume ca acumularea cantitativa duce la saltul calitativ (Capitalul) . Si constat cu parere de rau ca sintem inca la nivelul acumularii cantitative . Adica muncim mult si prost . Si ca sa ma apar de contestatari (aceasta fiind o exprimare eleganta la adresa celor care cred de cuviinta ca a ma injura e de bine) va spun ca nu eu am ajuns la aceasta concluzie ci Eurofund care printr-un raport arata ce desi romanii au una dintre cele mai incarcate saptamini de lucru din Europa , cu o medie de 41,8 ore sintem pe ultimele locuri in ceea ce priveste productivitatea muncii , ca orele suplimentare nu inseamna mare lucru intrucit nu se justifica decit in cazul a 60% dintre angajati (restul fiind petrecute in interes personal) iar media lucrata intr-o zi de munca de 8 ore este de 5-5,5 ore . Acum ma intorc la sindicate si la modul de punere al problemei . As vrea sa stiu si eu cum se implica ele in timpul in care nu demostreaza impotriva a ceva sau nu cer ceva pentru membrii lor, la cresterea productivitatii al locul de munca , la efincentizare procesului si la aplicarea criteriilor de performanata in alegerea membrilor lor (sau asta trebuie sa fie treaba exculiv a patronilor? )Cit despre angajarea pe pile si relatii a rudelor si cunostintelor ,nici o vorba . Sincer sa fiu habar n-am pentru ca daca o fac , atunci ascund opiniei publice activitatea asta , pesemne din eleganta pentru a nu se lauda cu treaba buna pe care o fac . Dar eu ma indoiesc, in baza unui scepticism de care dau dovada (in mod exagerat ce-i drept) atunci cind ma gindesc la activitatea sindicala . Si stateam ieri de vorba cu o prietena de-a mea ("sclava" si ea la patron) care mi se plingea de lentoarea cu care se misca structurile statului , neimplicarea si birocratia de care dau dovada si de lipsa de interes in ceea ce inseamna rezolvarea unor probleme si incercam sa o conving ca n-are rost sa se enerveze incercind sa le impuna ritmul ei ci sa- incerce sa descopere modul lor de a gindi si a actiona ca sa se adapteze . Rau in toata chestia asta este ce firma la care lucreaza depinde de viteza astora de reactie si de modul in care se adpota niste hotariri .Si deci se demostreaza ca statul este o frina si in activitatea privatilor . Cit despre returnarea TVA-ului , nici o vorba . Si tot ea imi spunea nervoasa ca a munci mult nu e o calitate si ca mai importante este calitatea muncii . Deci eficienta ar trebui sa primeze . Adica sa incercam sa facem saltul caliataiv . Adica sa devenim parte a unei evolutii de tip marxist....Enervanta optiune . De aia nu pot sa-l sufar pe Marx...ca mai are si dreptate!
