Pat Metheny si seara de luni
E seara si e foarte frig afara. Atit de frig ca a inghetat in masina stcla de icetea pe care am uitat-o inca de ieri acolo. N-am mai luat-o ca si asa nu am chef de icetea. Stau intins pe canapea si ascult ultimul album Pat Metheny,"Orchestrion" care pare un fel de "Tubular Bells" intirziat. Poate ceva mai vioi si mai aplecat catre jazz dar oricum, un album de autor. Care ca si Mike Oldfield cinta singur la toate instrumentele si nu sint putine. De ascultat. Am tot citit stirile despre politicieni care se zbat pe scena in cautarea ciolanului pierdut sau se agita sa nu scape farima de ciolan pe care o tin cu tarie. Noi sintem niste victime colaterale cu vocatie de generatie de sacrificiu. Nu prea contam asa cum n-am contat niciodata. Sintem niste numere, niste indivizi a caror valoare este data de puterea de a tine o stampila in mina. Valoarea aceea se masoara de fapt in secunda in care printr-o miscare pe verticala asezam pata de tus peste o casuta dreptunghiulara pe o bucata de hirtie numita buletin de vot. Apoi valoarea noastra dispare in eter, devenim enervanti pentru ca avem nevoi si cereri. Ne prinde foarte bine rolul de aplaudaci si de incuviintatori si gata. Doamne fereste sa mai vrem ceva. Dreptate, echitate, adevar, principii, bunastare sint cuvinte lipsite de continut si fara nici o aplicabilitate concreta atita timp cit acolo sus sint astia. Imi permit, ca o parere personala sa imi declar ca ii urasc pe toti. Fara discriminari, fara false acuzatii, fara asteptari. Ii urasc simplu, moral, inteligent, fara oprire deci constant. Ii urasc pentru ca apar la televizor, pentru ca mai indraznesc sa-mi vorbeasca, pentru ca orice silaba din gura lor e o minciuna sfruntata, o jignire la adresa mea. Un afront adus inteligentei mele, culturii mele, asteptarilor mele. Nu mi-ar parea rau daca i-as vedea pe toti spinzurati la Univesitate cu capul in jos asa cum a ramas si Mussolini in istorie. Cu capul in jos si cu miinile atirninde. Imaginea totala a exact ce merita politicienii nostri fara exceptie. Mincinosi, ticalosi, asasini ai sperantelor noastre. Din pacate Romania nu mai asteapta nici o revolutie. Portia de libertate ne-am mincat-o de Craciun in 1989 asa cum scria pe soclul, acum demolat,de la Piata Romana. Deh, popor cu cartele mici si fara drept la supliment. Libertatea noastra s-a consumat, a ars in cele citeva zile in care aia au fost buimaciti. Norocul lor a fost ca s-au desmeticit repede si au devenit astia. Iar votul meu a capatat din ce in ce mai putina relevanta avind in vedere cine mai candideaza. Ce, aveti vreo speranta ca orcine ar veni la urmatoarele alegeri va fi mai bun decit astia de acum? Sarman popor timid si inocent nu sti ca cine nu a dus in istorie nici un razboi de cucerire, de expansiune nu va cistiga niciodata respectul vecinilor sau macar al propriilor conducatori? Aia si astia sint la fel. S-au transformat unii in altii si si-au pastrat naravul desi si-au schimbat parul...Nu-mi ramine decit sa ascult Pat Metheny si sa ii urasc in tacere pentru ca au avut grija sa imbrace tot dispretul pe care mi-l arunca in fata intr-o haina jerpelita, ponsita si murdara numita fals democratie. Au construit un aparat cu care au asezat jugul pe grumazul oamenilor si cu mina forte folosesc biciul. Stiu, sintem buni atita timp cit ii injuram pe ceilalti adversari politici dar Doamne ferste sa li se para ca s-ar putea sa le fuga pamintul de sub picioare si lor. Sar ca arsi ca sa pastreze matricea intacta pentru a putea asigura succesiunea la cascaval. Ura e singurul sentiment pe care il merita cu prisosinta fiecare membru de partid dinultimii 20 de ani. Romani din diaspora va salut si va respect de a pleca din tara si nu inultimul rind, va invidiez. Bravo voua. Sa nu care cumva sa va ginditi macar sa va intorceti in rahtul asta ca va injur. Mai bine strain in tari straine decit strain in tara ta.
Comentarii (1):
Superimpresii si bine gindit. Dar Furi nu mai fi pesimist. Poate odata va fi bine si in Romania. Copii nostrii vor apuca vremuri mai bune. Sa sti ca in germania te simti nu 100 la suta o.k. Ramii strain toata viata. Eu personal as trai mai bine in Romania, dar este prea tirziu sa ma intorc sa o iau de la capat. Poate la pensie.
